Nu mai sufar,poate doar uneori imi mai amintesc de cate ori priveam apusul impreuna,si stateam de vorba pana cand soarele rasarea...si apoi tot mai vorbeam....pana cand adormeam pierduti unul in bratele celuilalt, iar cand ne trezeam, incepeam sa radem...trecuse atata timp...incat ii pierdusem notiunea si nu stiam...sa ne spunem..."buna dimineata", sau "buna seara"??
Radeam,iar in loc de asta, ne sarutam...in fiecare sarut era o soapta de iubire....si soapte au fost multe...la fel ca si promisiunile...acum a trecut ...dar inima mea parca inca mai sufera...nu vreau sa-mi plang de mila...dar simt nevoia sa stiu ca sunt puternica, ca pot merge mai departe si daca nu m-a mai vrut, inseamna ca nu m-a meritat.....promisiuni...Doamne, ce cuvinte...ce vise...si pentru ce???
Ca sa poata pleca(in Germania, unde este student) si sa alerge in bratele primei venite??
Sa imi spuna:"asteapta-ma si iubeste-ma cat timp va fi nevoie!"?
De ce sa faca tot ceea ce facea cu mine cu altcineva??De ce sa sarute si sa-i sopteasca alteia cuvintele care simt ca sunt ale mele, ca mie mi le datoreaza....de ce ma saruta ca apoi sa ma loveasca??
De ce as merita asta??
Da, dragostea e unul din cele ma mari pacate. L-am iubit...cu sufletul,cu trupul, cu mintea....acum imi lipseste...acum..de atata timp, niciun alt baiat nu ma poate atinge....si el....ma suna...imi spune ca ma iubeste si ma pune sa jur ca sunt a lui, iar peste doua luni se insoara...

....asta vreau sa stiu:CU CE AM GRESIT?




??
De ce dupa atata amar de vreme???cat am suferit....un an si jumatate....sunt 5 de cand il cunosc e 2 am fost impreuna...de un an si jumatate, nu imi pot gasi linistea din cauza lui....cu mana in dreptul inimii sustin sus si tare ca in 3 ani si jumatate,spun 3 ani si nu 2, pentru ca i-am fost fidela si in timpul in care am fost despartiti...nu am mai avut o relatie de peste un an de zile...iar el...inca ma chinuie....pentru mine...a iubi e doar un mit...nu vreau sa mai iubesc....nu cred ca mai pot...si mi`ar parea bine sa nu mai fac aceasta greseala...cine stie...pana acum nu a murit nimeni din dragoste, dar pentru toate exista un inceput....sa-i dea Dumnezeu, fericirea pe care mie mi-a rapit-o, chiar daca pe viitoarea lui mireasa o cunoaste de o luna si jumatate...de mine sper doar sa auziti ca o femeie de succes,implinita pe plan profesional...pentru asta lupt...nu mai vreau nimic...si nici numai astept nimic....nu de la tine , Claudiu!!!!!!!!Adio