"Ce inseamna a ramane copil?"
Eu, cred ca a ramane copil, inseamna a nu uita sa te joci...
Deunazi, am intrebat o familie abia intoarsa din Paris, "care este amintirea pe care ati creeat-o pentru viitor?" Si am primit un raspuns super: "ne-am jucat". Au fost intr-un imens parc de distractii unde, odata platit biletul de intrare, nu te intreaba nimeni de cate ori vrei sa te joci intr-un loc, sau altul, iar ei asta au facut... S-au intors acasa la aceleasi griji, obligatii, responsabilitati...dar cu forte proaspete si mult mai "tineri".
Cand vreau o "descarcare a grijilor cotidiene de adult" simt nevoia sa fiu copil si merg in parc. Incep sa topai acolo unde gasesc desenat un sotron... ma dau in leagan...ma sui in balansoar avand "contra balans" 2 copii

...imi iau o vata de zahar si o mananc asa precum copii

...mestec guma si ma intrec la facut baloane care mi se lipesc pe nas...ma tavales prin iarba, respectiv zapada facand "ingerasi", oameni de zapada, sau bataie cu bulgari de zapada...
Daca intr-un bar algomerat, intreband un cuplu daca poti sta la masa lor, te astepti la un refuz, sau priviri nu tocmai imbietoare...in parc, orice grup de copii intrebandu-i daca te primesc in jocul lor, te vor accepta cu zambete si chicoteli...Totul este sa ai puterea de a fi copil, invingand orgoliul ca un copil "ar putea rade" de tine...
Nu avem dreptul sa le cerem copiilor nostrii sa "gandeasca ca noi", in timp ce noi "nu stim a ne juca cu/ca ei"...
P.S.: Apropo de iarna pe care o privesc prin fereastra...ma mananca talpile sa ies afara "sa ma joc". Fiul este "putin pedepsit cu suspendarea orelor de zbenguaiala" si in mine se da lupta dintre a fi copil si a fi adult... matematica sau oameni de zapada? Amandoua activitatile "poti fi facute si mai tarziu"... totusi, care merita a fi "frustrata"?