IMACULATA TOPIRE
Undeva o stradă plânge:
Paşii de demult au intrat în asfalt,
Ochii păsărilor s-au topit în frunze
Şi frunzele s-au topit în pietre.
Ascult muzica zilei:
Taina paşilor care sparg tăcerea
Cerând tandri îngăduinţa
Să intre-n amintire.
Nu mi e nimic de făcut.
Atâta doar, poate, ca pietrele
Să redea ochii frunzelor
Care să urce în păsări.
Aşa ceva nu se poate.
Timpul fuge, asfaltul fuge şi el.
Paşii devin păsări
Şi păsările frunze în pietre…
Subiect: IMACULATA TOPIRE (Citit de 1389 ori)