Ma bucur ca m-ati primit cu inima si bratele deschise...la fel cum am venit si eu...ca si cum as fi fost aici mai demult si am revenit acum printre prieteni...am colindat in lung si-n lat in cautarea locului de vis...unde orice se poate intampla, si oriunde am trecut, am gasit pe cate cineva dornic sa ma asculyte si sa imi inteleaga povetele...multi m-au numit un vraci, pentru ca ofeream licori magice care vindecau sufletul de suferinta ,si domnitele daca consumau acea licoare, erau brusc mai frumoase,mai indraznete, si capatau iubirea celui pe care il doreau...sa va spun un mic secret....acele licori...erau de fapt apa simpla, din fantana dintre muntii imparatiei...insa spunandu-le ca e licoare fermecata, isi doreau sa uite si sa nu mai sufere, si reuseau...si nu le facea pe domnite sa fie fru,moase,ele erau deja,dar simteau nevoia sa se simta....asta e secretul meu....si poate oi fi vraci...dar stiu doar sa folosesc vorbele...si daca o vorba buna alina un suflet ranit, atunci am destule vorbe pentru toti....acum, daca se poate, m-ati putea indruma spre odaia mea, ca sunt tare obosita si as vrea sa ma hodinesc nitel!