
domnia ta mai degraba esti de furat decat de straja... dar draga-mi esti de ceva vreme asa ca am sa-ti spun un crampei de povestioara despre locul de unde vin
Pamantul acesta e destul de indepartat si strajuit la unul din capete de o mare galben-roscata. Pana la ea, in ciuda razletelor pete verzi, peisajul e destul de alb si auster incat spectacolul fugii unui iepure ar parea o oaza de fericire. Nisipul e moale si piciorul ti se infunda pana la glezna incap pasul e greu si pripit.
In mijlocul tinutului e un munte de lemn pietrificat asa cum numai in vise poti afla. Poti sa-ti imaginezi codri care se inaltau pe aceste locuri, vaile, raurile... Regiunea este de-a dreptul magica iar ca in orice tinut fermecat viata aici este mai mult nocturna. Mi-ar place sa spun ca in acel loc am gasit fericirea dar...
Dupa cum vezi sunt o nomada iar castelul vostru e un loc cu totul diferit ca stralucire. Cum sunt invatata cu viata de dupa apusul soarelui am sa astept langa divan parada domnitelor si a cavalerilor si poate ceva povesti (ca doar nu degeaba-i vestit)
