La castelul SansSoucis

[Lorelei]

Ei, ei, cu atatea fete frumoase prin preajma, unde ne-or fi cavalerii? 

[anushca]

Deci nu se fura domnite, nu se fura rochite se fura... cavaleri
Si n-au avut si ei sarmanii straja
Bun gasit, domnita! Eram gata sa uit: am adus un cos de zmeura si mure. N-am stiut cu ce alt dar sa vin la castel.

[Lorelei]

Bine venite sunt fructele padurii. Eu am adus sirop de pin si niste fursecuri facute in casa. Dar o poveste ne-ai adus?

[anushca]

  sirop de mugur de pin si cofele pline cu vin, placinta de coacaze sau  urda dulce si nelipsitii papanasi, castane si nuci coapte. Asta imi aminteste de o poveste Tie nu, Domnita?

[Lorelei]

Pai... poveste sa fie, dar s-o stim si noi. Eu incurc povestile de la o vreme. Nu povesteste domnia ta una mai noua sau mai veche?

[anushca]

Povestea de care spun,  e scrisa de multa vreme aici. Iar daca domnita Lorelei a uitat-o acum... poate si-o va aminti in alta seara.
Om bea dara un pahar de sirop de pin impreuna si vom lasa pe alti castelani sa povesteasca. Eu, dupa ce-mi voi gata siropul si fursecurile gazdei am sa o sterg pe vale, prin hatisurile de salcami sa caut un vis ratacit

[charlie]

Deci nu se fura domnite, nu se fura rochite se fura... cavaleri

nu. gresesti. aici se fura tot.

[anushca]

  ce bineee. pot da vina pe oricine daca fur inima cui imi doresc

[charlie]

depinde pe cine vrei sa furi... sau mai bine zis, inima cui vrei sa o furi.


PS: de ce nu e muzica ?

[ONLY DESIRE]

pentru ca nu eram eu prin preajma!

[desdemona]

uite si printesa mea draga! ma miram eu ca este liniste...de acum vom dormi cu taraita

ana petrovna te iau cu mine cum s anu te iau,pentru ca eu tot trebuie sa imi fac buna datorie de straja,ca de nu voi fi nevrednica de laudele dumitale

eu am gasit un tablou...voi ce parere aveti?

[anushca]

  vreau povestea castelului! vreau povesteaaaaa! fara poveste eu nu mai vorbesc
anuta tace pana cand cineva spune o poveste demna de asa castel

[charlie]

de ce nu spui tu ?

[Semiramis]

desdemona draga mea, tabloul e superb...plec acum departe si tot ce voi lua cu mine este amintirea acestui tablou, unde este apa, unde sunt frunze, unde este dor de casa, unde sunt prieteni dragi. si cand ma voi intoarce, va voi aduce in schimb, un colt linistit de mare.
in padurea asta atat de deasa, nu este loc decat pentru un singur castel si acel castel este al nostru. nu stiu cat de fericiti i-ai facut pe ceilalti cu aceasta poza, insa pe mine m-ai umplut de un dor nebun de verde.

lorelei, piticule, nu tu notezi nimic in hartoaga aia a ta de caiet (sincera sa fiu nu am mai trecut de multa vreme pe aici, sper sa mai existre piticul ala al  lorelei-ei care scrie de nebun prin scorburi... )

va pup!

[Lorelei]

Piticul scrie de zor, n-am apucat insa sa-i mai fur jurnalul  Dar reusesc eu. Ce stiu sigur e ca si Semiramida si hangita ii duc dorul  Sincera sa fiu, si eu. Deci revine si piticelul sigur curand curand