ABUR DE NELINIŞTE
Torn vinul gândurilor
în pahare de vorbe
pe care le golesc,
tăcut ca mormântul,
unul după celălalt
şi gândurile
se desprind de mine
şi o iau razna -
pe trei cărări
care duc
mereu către tine:
Unde eşti tu, abur de nelinişte?
Aerul e gol de tine,
Apa e goală de tine.
Focul e gol de tine.
Numai Pământul meu
îţi păstrează tiparul
cu bucurie, cu tristeţe
şi mai ales
cu mult prea amară durere.