De-ar fi totul asa de simplu!... Dar, cand ai gresit ca un copil, si-ai facut totul sa-ti repari prostia,fara nici un folos, lovindu-te de un munte de tacere. Cand nu reusesti sa-ti explici ce s-a-ntamplat, cum de a fost si brusc n-a mai fost?... Cand ai constientizat ca nu mai ai nici o sansa, ca dragostea pe care o vedeai tu in orice gest a fost doar apa de ploaie si ca, de fapt, iluziile ridicole n-au facut altceva decat sa te raneasca iremediabil... Cand tot ce-ti doresti e sa uiti. Sa-i uiti chipul care ti-a ramas intiparit pe retina, sa nu-i mai auzi intr-una vocea (desi realitatea e muta pana la extrema), sa nu-i mai vezi gesturile in oricare necunoscut de pe strada, sa nu-i mai simti mirosul in fiecare gura de aer pe care o inspiri,sa nu-i mai cauti privirea in agitatia strazii (desi stii ca nu-i nici o sansa s-o gasesti acolo)... Cand simti ca nu poti sa mai respiri doar pentru ca-l ai mereu in gandul tau, in glumele tale, in rugaciunile tale, in cartea pe care o citesti, in cafeaua de dimineata, in tigara de peste zi, in ... Cand nu te mai suporti doar pentru ca e omniprezent in tot ceea ce faci, in tot ceea ce gandesti, in tot ceea ce visezi, iar tu ai facut totul sa stergi orice urma ca a existat EL, candva, undeva... Cand simti ca toata veselia ti-a fost furata si nu vrei altceva decat propriu-ti zambet inapoi... Cand trec zilele, lunile si in loc sa scada, intensitatea "of-ului" creste mereu... Si-ti urasti disperarea si neputinta si te-ai agata ca un muribund de o clipa de "fara el", de un somn fara vise, de o clipa de inconstienta... Ajungi sa te consideri BOLNAV si simti ca te doare fiecare fibra a corpului de dor...Cum sa nu strigi SOS, vreau antidotul, m-am otravit!