SUFICIENTĂ AMINTIREA
Va veni la tine marea să-ţi sărute picioarele.
Mineralele-ţi vor aduce secolele până la genunchi.
Până la sâni te vor mângâia poveştile Istoriei
Şi numai eu până la ochii tăi frumoşi
Voi veghea luând înfăţişarea cerului senin.
Zeus-Iupiter trimite-va zeiţele greco-latine
Să inunde cu tandreţe cearceaful întregii plaje
Să nu-şi arate faţa nici un nor -
Căci străpunge-l-vor cu săgeţile
Neaodormiţii daco-geţi ţâşnind de sub glie
Printre care şi Ovidiu, exilatul de prea multă
Iubire interzisă…
Marea - imperiu de şoapte, orgă de muzică gravă.
Soarele - imperiu de lumină, mantia ta de purpură.
Tu - imperiu al frumuseţii, suflet de înger înlănţuit.
Eu - imperiu de aşteptare, de tristeţe şi de neputinţă.
…În rest, declanşatorul aparatului, şi amintirea.
Doar atât. Suficient - îmi zici tu.
Subiect: SUFICIENTĂ AMINTIREA (Citit de 1446 ori)