CÂNTEC PENTRU BANDA LUI ...ESCU

[George Ene]

CÂNTEC PENTRU BANDA LUI …ESCU

Ţărâna creşte, priviţi-o, se afânează:
Urcă din ea topoare şi tunuri - neostoita gălbează
Ca o pecingine - întoarnă blestemul pe Ţară,
Poftele acelora ce demult o prădară,
Căci peste spulberatele seminţii barbare
Urcă-n obidă, în ropot, din hotare-n hotare,
Într-un dans sinistru, aidoma hoardelor păgâne,
Clienţii de pripas ai Revoluţiei Române
În sarabanda jafului, deopotrivă toţi prinşi,
Iscaţi de blesteme şi de pofte împinşi,
Să sugrume totul acum, şi Mamă, şi Tată,
Şi Patrie, să le sfarme pe toate, deodată.

Prea-Puternicul priveşte neputincios şi el,
Mirat, sprijinit de Steaua Polară niţel,
Să ia aminte hienele cum apucară
Hălcile sfâşiate de ei din Maica Ţară.
Nu i-ar mai răbda pământul pe toţi aceşti netoţi,
Terorişti şi mafioţi - Banda lui …escu de hoţi!

[George Ene]

Prietene iubit, teribil de bine le-o mai zici!
Măcar de-ar lua aminte şi respectivii „amici”...

[George Ene]

Revin. Iertaţi-mă, îmi permit o sugestie (vă rog, dacă-mi e îngăduită).
Versul „Iscaţi de blesteme şi de pofte împinşi” ar fi mai viguros refăcut astfel: „Iscaţi de blesteme şi de pofte încinşi”.
         Vă mulţumesc pentru îngăduinţă.