...ooof...m-am trezit azi şi nu mi-am putut bea cafeluţa cu tine dragul meu...şi...am găsit alte soluţii...
...să te iau de mână şi să ne aşezăm pe un covoraş de lâniţă în faţa şemineului...să ne privim, să mă alint în ochii tăi calzi şi frumoşi, să îmi pierd mâinile prin părul tău, să îţi ating chipul care mi-e nespus de drag...să te sărut de mii de ori... şi să auzim cum trosneşte focul împăştiind miros de răşină în jurul nostru
... pereţii sunt scena de dans a umbrelor pe care le aruncă flăcările jucăuşe...., iar în penumbra camerei licăresc doar beculeţele de la brad...pentru că eu acuma vreau să fie iarnă
...prin geamul de la fereastra aproape îngheţată putem vedea fulgii mari şi jucăuşi, iar colinzile se pierd în surdină în timp ce tu îmi şopteşti vorbe dulci şi calde de dragoste...
...mă ghemuiesc la tine în braţe şi mă înlănţuiesc cu mâinile tale atât..atât de dragi mie...închid ochii şi mă alint cu palma ta...care atunci când mă atinge mă face să simt că am cucerit lumea...că sunt cea mai fericită persoană..., iar tu zâmbind îmi săruţi şuviţele de păr...şi eu...chicotesc fericită...pentru că îmi gâdili sufletul de fericire...
...aşa vor trece toate clipele în care tu nu eşti lângă mine...aşa am să visez mereu în timp ce tu vei fi plecat...aşa am să îmi încălzesc sufletul când nu eşti lângă mine....oriunde te va duce viaţa dragul meu...eu te voi aduce acasă...visând...
.................................
cam aşa fac eu atunci când îmi este dor...visez..., iar timpul trece mai repede....nu am nevoie de nimic....nici de atmosferă, nici de somn....nici de noapte....am nevoie doar să închid pleoapele...., iar dragostea mea va fi lângă mine....şi clipele nu vor biciui atât de puternic... vor trece mai liniştite...
eu cred că atunci când ne e dor....pe lângă privire lui (a ei)...mai avem nevoie însă şi de cuvinte...deoarece cuvintele nu pot fi nici seci, nici reci, atunci când iubim sau când suntem iubiţi....trebuie să ne simţim alintaţi în cuvinte şi trebuie să ştim că ele nu mint...
...fiecare dintre noi avem nevoie de cuvinte...avem nevoie să auzim cum ni se rosteşte numele cu căldură, cu afecţiune, cum suntem dezmierdaţi de declaraţii...pentru că....ce ar fi viaţa doar cu expresii fără cuvinte?
...până şi cei fără grai au inventat cuvintele lor prin semne ca să poată să îşi "rostească" durerea....dorul....iubirea....fericirea....
.....................................
"Nu doresc să reprezint totul pentru oricine, ci aş dori să îinsemn ceva pentru cineva anume." - Javan
Subiect: Cum sa faci fata dorului? (Citit de 7926 ori)