Fantana.(Sinucidere?)

[dew]

  Am petrecut acum aproximativ doua saptamani,o noapte care m-a marcat si as vrea sa va povestesc,prieteni,caci teama ma urmareste mereu,de atunci.
    Acum doua saptamani mi-a marturisit ca se va sinucide ,dandu-mi fiecare detaliu despre ce va face si unde o va face si cum o va face.Sunt foarte sensibila,m-a cutremurat tot ce mi-a spus si nu stiam ce pot face.A spus ca de voi suna la parinti nici macar acasa nu se va mai duce de la scoala...
         In ziua in care mi-a marturisit planul lui,nu l-am prea crezut ,aveam dubii,nu credeam ca va fi capabil ,ca va avea puterea sa se sinucida,sa se spanzure.Dar ,m-am inselat...La ora 4 noaptea au venit parintii lui disperati sa-l caute la mine ...Dumnezeule,va dati seama prin ce am trecut?Cate ganduri m-au napadit?Tremuram ,pentru o clipa am uitat ca trebuia sa raspund la niste intrebari...mama lui plangea ,iar EU???cum puteam sa-i spun ca fiul ei urma sa se spanzure langa fantana                                                                                                                                               La ora 5 am plecat singurica,singurica si l-am cautat,ma simteam teribil de rau,de vinovata,ma temeam ca-l voi gasi de un copac ,atarnad.
          Totul s-a terminat cu bine ,l-au gasit tot taiat pe la maini si foarte rosu in jurul gatului.
     Dar....povestea va continua ,nu a luat sfarsit.In final o va face,stiu,dar cum sa-l ajut?Ce pot face eu?Cum sa-l sfatuiesc,am doar 17 ani...

[L.bayron]

acum draga dew sa zic cand o sa-l mai vezi si presupun ca il vei vedea des fiind si vecini si colegi  , apropriiete usor spre el ia-l de mana si sarutal usor pe buze , apoi spunei in soapta ca in viata asta e de obicei doar inceputul si dac se sinucide nu va mai avea niciodat parte de asa ceva  , lasand gluma la o parte sunt sigur ca te-a marcat, dar cela mai bun lucru de facut in astfele de situatii e sa-i spui mamei tale care cu siguranta va discuta cu parintii baiatului si care la randul lor dac sunt suficient de isteti vor apela la un specialist (eventual 69/69/) la varsta asta de obicei atat baietii cat si fetele sunt marcati de o doza mare de teribelism care se rezolva de obicei in familie in cazurile mai grave care sunt urmarea a unor traume mai mult sau mai putin recente , este necesara in mod absolut consultarea unui specialist .
 p.s desii nu sunt departe de vremea liceului  ( ani 24) trebuie sa marturisesc ca, dupa ce am fost la un recent majorat al unei verisoare de ale mele am rams dea dreptul socat......   

[dew]

 Problema:simt ca este indragostit de mine.Oare ma insel?De ce a ales sa-mi spuna mie toate cele?

[dew]

 Dar el nu mi-a marturisit nimic,simt eu ca asa este...in consecinta nu-i pot spune astfel de lucruri.
    Ma tem ,nu stiu cum sa ma port cu el,nu as vrea sa-l am pe constiinta daca se va intampla ceva.Am impresia ca nu a fost ultima oara cand a incercat asa ceva...nici prima si nici ultima...
  L-am tinut mereu la distanta corespunzatoare.Am fost doar colegi,amici,dar atat si asa va continua sa fie,eu atat ii pot oferi.

[L.bayron]

stai mai linistita ca nu se va sinucide nimeni i-ti garantez eu ..........

[dew]

 Nu poti sa ma asiguri ca nu o va face.Ok.Gandesti "este la 17 ani,are momente dificile...le va depasi,nu are curajul sa o faca"_iar eu iti spun:O va face ,caci a incercat ...era tot TAIAT si avea urma FUNII pe gat...Problema este SERIOASA,chiar foarte serioasa.Parintii lui lunt retrasi ,nu discuta cu el.
   I-am spus mamei ,dar nici ea nu a crezut.Nu poate vorbi cu parintii lui .Ei spun ca "TOTUL ESTE FOARTE BINE"_dar nu este deloc asa.Aparentele inseala de  multe ori.

[Paul]

Daca vrei cu-adevarat sa-l ajuti... Incearca sa-l inviti la plimbare, discutati mai mult, afla cu adevarat ce-l macina. Si eu am fost in situatia lui (desi nu am mers atat de departe) si m-au salvat prietenii, parintii, prin incurajari. Tot ce-i rau e trecator... incearca sa-i explici ca sunt multe lucruri pentru care merita sa traiasca. Succes!!

[dew]

 Iti multumesc pentru sfat ,dar va fi greu ca eu sa-l conving ca nu este bine ceea ce vrea sa faca.Nici eu nu privesc viata cu prea mult optimism si nici nu am experienta necesara pentru a-l sfatui.
    Mi-e greu sa-l ajut si va dati seama in ce situatie sunt pusa.Daca el imi va marturisi ca este indragostit de mine,cum am sa-i spun ca eu am un iubit de o perioada lunga de timp,ca tin foarte mult la el???cum va reactiona,nici nu vreau sa ma gandesc...

[Paul]

Of... Nu ti-am sugerat sa te implici intr-o relatie serioasa cu el, ci doar una amicala. Incearca sa fii amica lui (daca nu sunteti deja). Sunt multe modalitati de a face pe cineva sa se simta bine. Glume, o plimbare, un suc, un film, etc.

[dew]

 Am inteles ceea ce vrei sa spui,dar daca el imi va sugera contrariul ?NU amicitie ci RELATIE SERIOASA?

[Paul]

Daca ar sugera asta... Apeleaza la ajutorul unui specialist. La cum te macina problema ar trebui sa consulti un specialist. El iti va spune ce este mai bine sa faci. Nu sunt de acord cu L.Babyron ca incercarea ta de a-l ajuta este o forma de egoism. E un act de bunacredinta, mai ales daca poti face intradevar ceva sa-l schimbi. L.Babyron... tu daca vezi un om care atarna de un fir de ata mergi mai departe? Crezi ca ar fi egoism daca l-ai ajuta?

[L.bayron]

Bllue i-mi pare rau dar nu sunt de acord cu tine daca ai fi studiat putina psihologie ti-ai fi dat seama ca la sinucideri , persoanele care regurg la aceste gesturi extreme(care reprezinta strigate de ajutor) sunt doar declansate de traume externe ele sunt produsul altor traume mai profunde deci chiar daca amicuta noastra dew iar da toata dragostea ei tot nu ar folosi la nimic ci mai mult ar creea o dependenta, ceea ce mai devreme sau mai tarziu ar creea aceleasi probleme , nu poti sa pui pe picior de egaliate situatia in care ai fost tu sunt sigur ca tu aveai nevoie de comunicare aici se poate sa nu fie aceesi problema si atunci lacri mioara care nu are inca nici maturitate si nici cunostintele necesare nu ar putea intelege subconstientul baiatului aclolo unde sau refulat traumele care il imping pe un om la sa ceva ......( scuza-mi greselile)

[dew]

 Eu NU AM VRUT SA MA IMPLIC...el, pur si simplu mi-a povestit ce avea in gand.....nu am vrut sa aud,dar a continuat.Nici acum nu vreau sa ma implic ,NU VREAU,dar nici nu pot fi indiferenta ,caci totusi,e vorba de o VIATA  si nu este o gluma.
       De obicei ,sinucigasii adevarati nu spun ce au in plan ...O FAC PUR SI SIMPLU,dar EL,el a cautat ,cred,sa ma impresioneze intru catva,NU?
       

[Paul]

L.Babyron... Te rog sa nu mai dai post daca mesajul este presarat cu greseli. Nu de alta dar data viitoare nu-l voi mai edita sa-l corectez... Cat despre studierea "un pic" a psihologiei, nu-s chiar atat de nepregatit cum ma crezi. Mai ales ca problema de care vorbeste dew am avut-o si eu exact la 17 ani. E o problema generata de factori externi, si deci remediabila. Nu mai subestima rolul prietenilor si al parintilor. Pentru mine au fost un "colac de salvare".

[L.bayron]

nu intodeauna nu este o tipologie a sinucigasilor f bine definita in carti pentru ca nici noi nu suntem toti la fel dar in cazul asta crreed ca ai dreptate