
cred ca eu ti-am amintit, Robert baiete. Denaturezi adevarul

Daca tot ai fost atent iti mai dau o poezie si ies tiptil sa nu deranjez:
Imagini Cad resturi mari din cer iar dedesubt, prinse în lumina unui foc care pictează cu umbre
Zâmbesc gândurile cu unghii colorate peste inima mea, cuibărită-n pumnul tău strâns
Prea amare, în faţa noastră visele poartă pecetea sfântă doar unui anotimp
Mirosim a iarbă unduind prin câmpuri în amurg de seară şi-a mâhnire târzie
Suntem zvârliţi pe-o aceeaşi sferă şi aşteptăm cuminţi să se oprească ziua
E frig
E atât de frig, încât şoaptele domestice au contururi gri, de grote glaciare
Mă laşi să ning peste tine unde sfârşeşte tăinuirea?
Nu, nu ne mai grăbim nicăieri.. viitorul începe din senin când închidem ochii
Neoprită de săbiile albe o picătură de linişte umple abisul în partea stângă
Sufletul intră în psalm