Ramanere in urma

[Lorelei]

Azi te-am lăsat în urmă
şi mă doare sprânceana ta ridicată întrebător.
Vechile castele de nisip
au rămas neterminate
la ţărm de mare interzisă.
Numai uneori mă răscolesc cochilii de melci
arcuite în volute înalte
dar sunt mult mai sus şi mult mai departe
aşteptare-ncremenită într-o poveste cu zmei.
Realul se sparge-n cioburi mate
- caleidoscop fără sens -
ultima carte de joc din castel s-a dărâmat
„dama de pică” îmi zâmbeşte ironic
glasul tău – hotar veşnic schimbător – l-am uitat.

[alexia]

Printre cuvinte reci, ciobite pe alocuri,
Ai strivit curcubeul de la marginea zilei.
Mi-ai adunat visele în căuşul palmei
Şi le-ai sorbit însetat.
Nopţile nu mai au margini răsfrânte,
Au doar pete calde de culoare
Răvăşite între pleoapele de piatră
Ce nu se mai deschid.
Ai rămas imagine difuză, confuză,
În cioburi de suflet spart, risipit,
Mă agăţ de hotar veşnic schimbător-
Încerc să mă regăsesc...
 

[Semiramis]

lasare in spate, plecare spre orizonturi vii.
o viata simpla de renuntare la ceea ce nu mai merita.
nu conteaza ca odata conta...alegeri, rasarituri, zambete si amintiri. toate la vremea lor.