Din dragoste pentru un copil.

[Lady Allia]

Copilul este cel mai de pret "cadou" pe care ni-l face viata! El in sine este dragoste, frumusete, caldura,..., totul...! Nimic din ce facem pentru un copil nu trebuie sa insemne prea mult, nu trebuie sa insemne sacrificiu...copilul este o minune...cea mai de pret si frumoasa minune!
Insa de dragul lor trebuie sa stim mereu sa fim un exemplu demn de urmat, sa fim niste mame de care sa fie mandrii, niste mame la care sa vina mereu cu drag si nu cu apasarea ca din drag pentru ei am renuntat la noi ca si femei sau ca si entitati!
Din clipa in care ne-am hotarat sa fim mame nu cred ca mai avem dreptul sa ne permitem sa ne plangem de mila ci trebuie sa zambim mereu orcat ne este de greu, trebuie sa fim puternice si trebuie sa stim sa ne protejam copii de lacrimi si nefericire !

Eu cred si stiu ca sunt foarte multe femei care prefera sa stea langa un anumit barbat "pentru copii"... nu vreau sa fiu rautacioasa, dar nu cred ca stau pentru copii ci stau pentru ca le este teama sa isi ia viata in maini si poate au uitat demult ca si ele trebuie sa reexiste ca sa fie apreciate !

Copii nu sunt fericiti acolo unde cuplul sufera !
Copii nu sunt fericiti acolo unde mama plange !
Copii nu sunt fericiti acolo unde tata vine mereu noaptea acasa sau mai rau...beat !
Copii nu sunt fericiti acolo unde vede ca mama se lasa tratata ca un animal !
Copii sunt mai maturi decat credem noi ca sunt, copii vad si inteleg lucrurile mult mai bine decat credem noi ca o fac, iar daca familia unde traiesc este macinata de certuri si probleme...ii maturizam si mai repede, ii stigmatizam si putem chiar sa le influentam viata in rau!
Vor putea deveni asemeni noua: un barbat care habar nu are sa aprecieze o femei sau o familie, sau o femeie care se va lasa tratata asemeni noua pentru ca asta a vazut si nu mai crede in Feti Frumosi si iubire adevarata!

NU trebuie sa ne lasam calcate in picioare in nici o circumstanta...cu sau fara copil, trebuie sa invatam sa ne iubim, sa ne respectam, sa ne apreciem noi pe noi in primul rand ca sa putem fi iubite, apreciate si respectate de cei din jur la randul nostru!
Daca ne vom lasa mereu tratate ca si o "pensiune" unde barbatul vine, bea, mananca, se spala sau lasa de spalat, se cazazeaza peste noapte, ne foloseste ca pe niste unelte bune si ele din cand in cand (macar is gratis)...atunci inseamna ca nu vom putea niciodata sa fim un exemplu demn de urmat pentru copii nostri...nu suntem mame ci doar acele fiinte care au ajutat la perpetuarea speciei!
Sunt cazuri in care da, se poate din diferite motive sa prelungim, sa fim nevoite sa prelungim pentru un timp inevitabilul, dar de dragul nostru si al copiilor nostri trebuie sa fim niste mame fericite si sa stim sa le daruim un exemplu frumos, un camin fericit...cu sau fara un tata...!

[valentina]

Nu cred ca se merita .Cum spunea si Maria copilul insusi e fericirea ta ,ca mama,sotie.Poate ca si copilul e nefericit.Daca copilul isi iubeste mama f.mult ar trebui sa o inteleaga si sa-i dea voie sa-si refaca viata.

[Miss M.]

Off , citesc tot ce este scris pe aici si tremura sufletul in mine zguduindu-mi intreaga fiinta ... Si eu sunt mama , mama de 21 ani a unei printese de 8 luni ! Am crezut cu tarie in valorile casniciei si ale familiei , aceste valori m-au impins spre casatoria cu iubirea vietii mele . Lucrurile au decurs cat se poate de firesc , ne-am iubit vreme de 5 ani , ne-am casatorit , ne-am dorit un copil si Dumnezeu ne-a binecuvantat cu acest dar sfant dar , acum cand avem tot ce ne-am dorit unul dintre noi distruge tot , unul dintre noi nu stie sa pretuiasca ce a primit de la viata , o femeie buna , un copil sanatos , o familie frumoasa ... Crede ca totul ii este cuvenit si ca nu este nevoie sa faca ceva pentru a merita ce are . Acela dintre noi este El ! Nu reusesc sa-l inteleg ... Sunt pe marginea prapastiei . Nu mai sunt sperante pentru aceasta casnicie , oricat as vrea nu pot sa-i iert dezinteresul pe care il manifesta atat de pregnant fata de propriul lui copil ! E trist dar e adevarat ... Nu vreau sa fiu criticata ca-i privez copilului meu dreptul de a avea un tata si o familie ; pentru ea , pentru Denisa mea ma arunc intr-o viata de singuratate, de compromisuri si de sacrificii , numai pentru fericirea ei ... caci sunt sigura ca in aceasta familie nu vom fi fericite nici eu , dar nici ea . Afisez tuturor celor din jurul meu curaj si speranta dar , undeva in sufletul meu , ma tem de un viitor care se arata nesigur ! Din dragoste pentru un copil , pentru ingerashul meu datator de sperante am curajul sa spun : punct si de la capat !!! Din dragoste pentru copilul meu VOI FACE CHIAR SI IMPOSIBILUL  sa fim fericite , si ea , si eu ...

[Alia]

Dew, cand te hotarasti sa nasti un copil, iti doresti cu siguranta sa-l concepi cu persoana potrivita. Asta nu inseamna ca, daca pe parcursul casniciei se adevereste ca El, nu este persoana potrivita, stai si suferi pentru copil. Este oare un soi de lasitate? ii este copilului mai bine alaturi de doi parinti nefericiti, sau alaturi de un parinte fericit, unde sa creasca si el fericit si echilibrat, in armonie perfecta. Eu spun adesea ca perioada copilariei este fundata pe care se zideste caracterul unei persoane. Daca fundatia este solida, copilul va avea un caracter puternic, iar mai tarziu, cand va intampina greutati, va face mai usor fata acestora, decat un copil crescut intr-un mediu nefericit (nu mai adaug despre certuri, scene neplacute, etc. la care copilul trebuie sa fie martor neputincios). Parintele trebuie sa stie mai bine ceea ce este mai bine pentru el si copilul sau, nu copilul. Votul consultativ al copilului, mai ales cand este mic de varsta, este total nepotrivit. Ii pui pe umerii copilului o responsabilitate prea mare. El nu are puterea de a discerne, nu cunoaste ce alte alternative mai sunt. Este o scuza prea adesea uzitata, "Am ramas pentru copil" sa aiba tata! Chiar daca acest lucru creeaza un discomfort si mamei si copilului? Nu sunt de acord. Copilul va avea doi parinti, indiferent daca sunt impreuna sau separati.

[Alia]

Am citit, recunosc cu intarziere, ceea ce ati scris...drage prietene. Am sa va spun un lucru: Leoaica pentru a hrani turma si mai ales puii vaneaza. Dupa ce vaneaza...mananca mai intai ea, este firesc sa fie asa, pentru a mai putea vana, pentru a-si tine in viata puii, trebuie sa fie puternica, trebuie sa fie sanatoasa. Nu este un punct de vedere egoist. Este pur si simplu supravietuire. Este responsabilitate pentru puii ei ce trebuie sa traiasca. Acelasi lucru il consider necesar si pentru copii. Sunt sensul existentei noastre. Pentru ei muncim, traim, existam.Ei duc mai departe sperantele, visurile, implinirile sau neimplinirile noastre. A-i oferi un camin confortabil, a lupta pentru siguranta lui nu este un sacrificiu ...este dragoste. CONTEAZA NUMAI MODUL IN CARE SE INFAPTUIESC ACESTE LUCRURI. Asa cum spunea cineva pe acest site: "parerea mea" este ca trebuie sa-ti cunosti prioritatile.Iar nefericirea este o prioritate. Copii nu sunt egoisti sunt doar naivi, sunt copii, suflete pure carora nu trebuie sa le punem pe umeri responsabilitati. Raspunsul la subiect: Din dragoste pentru copil nu renunti la fericire, la decenta si verticalitate. Este important sa fii puternica si echilibrata pentru a putea lua cele mai bune decizii in ceea ce-l priveste. O mama singura sau recasatorita nu reprezinta un incovenient pentru copil. Divortul nu este o rusine, este un mod de incheiere a unei casatorii nefericite. Se practica de mult si aduce de cele mai multe ori echilibru firesc oamenilor.

[black rose]

sunt intru totul de acord cu mtine...a fi o mama buna nu inseamna sa suferi tu..."pt a le fi bine copiilor"(ma refeream sa suferi din cauza unei casnicii esuate doar pt ca, copii tai sa aiba un tata).le apreciez pe toate cele care se hotarasc sa-si ia viata in maini....si sa incerce sa ofere un alt viitor copiilor....uneori un copil e mai fericit cu mama decat cu ambii parinti..dar care nu se inteleg)