In viata exista si suparari, si bucurii, dar primele sunt cele care ne fac mereu necaziri. Omul este o fire vulnerabila cand are greutati, poate pentru ca in acel moment le pune inaintea fericirii, le vede numai pe ele, le curteaza, le tine mai aproape de suflet si indeparteaza orice sursa de reabiliatre emotionala. Inchis in cochilia de melc, sta si sufera, pana cand tristetea, vazand c-a dat de bine, mai cheama si alte suparari pe capul omului, care... invalmasit...trist...dar uneori cedeaza. Deaceea e bine sa pastram in inima noastra o camaruta... rezervata numai fericirii sufletului, un colt neintinat in care sa ne intoarcem cand avem greutati, in care sa ne incarcam pozitiv si sa iesim sa combatem partea negativa... Sa fiti iubiti...