nu uita : Dumnezeu este iubire!
Pustnic in pustie
Impreunandu-mi mereu ale mele maini
Cu ochii ridicati spre cer
Strig Doamne catre Tine
Nu-mi primi rugaciunile, ca a ale unor straini
Ce numai din slava-ti cer
Milostivirea Ta, doar pentru sine
Cu fruntea lipita de piatra rece
Pe spatele-mi gol, siroindu-mi picurii de ploaie
Imi inalt glasul catre Tine Doamne
Opreste-mi rabdarea in inima ce tot trece
Ca sa fie plina de multumire si vioaie
Cand genunchii-mi sunt pe brumele reci de toamne
In desavarsirea zidirilor Tale ma nevoiesc
Unde necuvantatoarele ma vor primi cu bucurie
Si ma vor conduce spre inima naturii
Unde putini sunt acei ce razbesc si izbutesc
Pe inaltele creste voi decide cu tarie
Sa nu mai cunosc niciodata rautatea urii
Iarna cand ninge si zapada e mare
Pe varfurile de munti inconjurati de norii cei albi
Umbland gol si imbratisand noptile geroase
Cu mintea si inima unite in rugaciunea cea cu glas tare
Privind cu drag pomii cei dalbi
Pasind fara teama catre animalele fioroase
Sa dorm in mijlocul haitelor de lupi
Leganat in bratele ursilor
In trosnetul sec al pomilor crapati de ger
In timp ce Tu Doamne pe toti ne astupi
Cu acei fulgi de nea, ca lacrimile plansilor
Ce vin din cer ca o binecuvantare, ca eu sa nu deger
Sa privesc primavara, muntii cum inverzesc
Mangaind induiosat primii vestitori
Cu lacrimi-n ochi, sa-i strang la piept si sa-i sarut
Sa ascult stolurile de pasari cum canta si se veselesc
Care impanzesc cerul ca niste ctitori
Sa fiu primul care vede cucul cand a aparut
Sa rad si sa fug fericit printre razele soarelui
Ce ma incalzesc, ma invaluie si cuprind
In dragostea lor calda si nemarginita
Mai ceva ca iubirea aproapelui
Care cateodata si pe mine ma surprind
Incalzindu-mi-n suflet tristetea ruginita
Parca vad clipa sfarsitului meu
Cand cu parul carunt si barba alba
Umblu tremurand tinandu-ma de un bat
Abia rasufland si urcand muntele cu greu
Tiuindu-mi-n urechi inima ca o toba
Dar neluand in seama batranetile, zambesc sugubat..,
Si urc, si urc, acolo unde nimeni nu se avanta
Pe culmile cele inalte unde-mi ascunsa pestera
Cu o mana de radacini si un pocal de apa
Intarindu-mi trupul cand se zvanta
Gustand putin din culesul mainilor mele seara
Cu rugaciunea mereu pe buze, de unde sufletul meu se adapa...
Subiect: Sarutul fraged (Citit de 4266 ori)