10 Octombrie, 2025, 12:32:06 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Amintiri din copilarie  (Citit de 6746 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

23 Iulie, 2005, 02:01:42 p.m.
Citit de 6746 ori
Offline

Pustnicul


Eu cred ca as fi un al doilea Ion Creanga in ceea ce priveste depanatul amintirilor...
Tin minte cand eram tancul de o schioapa, vroind sa stiu sa inot si eu ca copiii mai mari care se scaldau la rau, mergeam la santul ratelor plin de mazga unde ma scaldam si eu acolo mai mult in mal decat in apa, speriind toate orataniile de sareau oamenii crezand ca a dat vulpea in ele...
Au, au, au si cand ma intorceam acasa plin de imala, babuta isi punea mana in cap cand ma vedea...
Of, of.., amintiri din copilarie ce frumoase sunt aceste cuvinte...
Oooff, dar repede a mai plecat copilaria...
A fugit ca o hoata, furandu-mi putin din tinerete, lasandu-ma in lumea asta putin mai matur cu grijile zilnice la care eu pana acum nu m-am gandit...
Mmm.., ca as vrea sa fiu din nou mucosul de un cot care sa zburde pe ulitele satului ca mielul pe campii...
Mai ales, tin minte in vacanta de vara intodeauna se umplea satul de copii si pana seara tarziu ulitele erau pline de ei...
Dar spre rusinea mea nu-mi placea cand eram mic sa ma duc sa sap porumbul si sa stau toata ziua in soare pentru nimic in lume, in schimb acum as da orice ca sa sap macar vreo cateva randuri  ...
Iar nu-mi placea sa merg cu galeata de laturi sa dau de mancare la porci si trebuia inainte sa o rastorn in valau sa bag mana sa amestec laturile ca sa sparg cartofii sa nu fie intregi ca sa nu se friga porcii...
Eee ce ciuda imi mai era mie pe ei, dar cand scroafa fata plangeam de bucurie si fericire si-i faceam cele mai bune laturi ( in mintea mea de copil ), ca sa aiba mult lapte pentru purcei...
Cand purceii cresteau un pic mai mari si nu era nimeni acasa ii scoteam cu scroafa la pascut lucerna in gradina vecinului si stateam cu joarda in mana daca cumva venea sa fug cu ei de acolo...
Oooff Doamne ca atat imi era de drag sa vad purceii cum fug si se zbenguie si deodata se opresc in loc.., si dupa aia iara' hop, hop, hop...
Eee, dar cand la doua 2 noaptea, vecinul inca mai racnea la el in curte rupt de beat ca daca-l prinde pe acela care-i tot calca lucerna ii vai de el, asta-i alta poveste...
« Ultima Modificare: 23 Iulie, 2005, 02:03:22 p.m. de Pustnicul »

23 Iulie, 2005, 02:45:11 p.m.
Răspuns #1
Offline

desdemona


este frumos sa-ti amintesti de copilarie...sa te duci pe acele meleaguri..in care nu aveai nici o grija...nu ca acum...dar fiecare varsta are frumusetele ei...iar copilaria va fi mereu in sufletul omului..scotand in evidente ce este mai frumos...nu? ;D
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

01 August, 2005, 05:38:21 p.m.
Răspuns #2
Offline

Pustnicul


Stau si imi aduc aminte cateodata la cate nazdravanii am facut cat am fost mic, iar uneori parca nu-mi vine sa cred ca eu am fost acela. Imi amintesc cum intr-o dimineata babuta isi i-a traista cu mancare si sapa in spate si-mi spune:
- Praslea, vezi ca eu plec sa sap porumbul, dar pe tine nu te iau ca e departe locul, asa ca tu sa fi cuminte si sa aduni prunele de pe langa sant. Bine ?
- Bine, ii spun cu atata convingere, ca babuta pleaca linistita catre locul nostru cu porumb care era tocmai la marginea hotarului.
Ei, cum am vazut-o dusa, repede am intrat in casa si iar m-am bagat sub patura, zicand in sinea mea ca am toata vremea sa culeg prunele, ca doar ziua de vara e atat de mare. Intre timp scroafa vazand ca nu are de gand nimeni sa vina sa-i dea de mancare, mai ales ca avea si 12 purcei, face ce nu face si rupe usita la cocina si direct in lucerna lui Iancu a intrat cu purceii dupa ea. Acum bietul animal nu avea nici o vina ca doar eu am fost acela care am deprins-o cu astfel de obiceiuri.
Eee, cand ma trezesc eu soarele era deja sus pe cer si gainile incepeau sa se traga la umbra. Iau eu repede atunci o oala cu apa si o pun pe soba sa se incalzeasca ca nu-mi placea sa ma spal cu apa rece pe fata si doar cand era musai faceam acest lucru, caci babuta spunea mereu: - '' Niciodata nu ai sa fii vrednic sa te insori cu cea mai mandra fata daca ai sa fii un papa-lapte de mic '' .., atunci ma cam codeam eu zicand ba ca nu vreau sa ma insor, ba ca asa, ba ca pe dincolo, pana se supara babuta si punea mana pe Mos Nicolae, iar eu atunci asa ma spalam pe fata, de nici cel mai dat naibii fruntas din cea mai turbata garnizoana de vanatori de munte si nu cred sa fi fost mai apt in miscari ca mine...
Cand dau sa iau oala cu apa de pe soba, ma impiedic in galetile cu laturi, pregatite de babuta pentru scroafa, si repede dupa ce ma spal, le iau si merg cu ele si le rastorn in valau. Atunci casc si eu ochii mai bine si vad ca scroafa nu-i.
- Mai sa fie !!!, imi spun eu. Dar ce grozavie mai e si asta !?. Unde ar putea sa dispara scroafa cu tot cu purcei. Abia atunci vad si eu ca usa la cocina e sparta si pe loc mi-am zis ca nu poate sa fie decat in lucerna lui Iancu. Fug repede intr-acolo si o vad pe scroafa satula care era la umbra si pe purcei care zburdau si calcau lucerna de eu unul mi-am acoperit ochii sa nu mai vad ce fac. Eeeii, acuma-i acum, mi-am zis. Iancu ca poate sta pitit undeva si asteapta ca sa vin dupa scroafa cu purcei, ca apoi sa puna mana pe mine si zau asa nu stiu cum am sa-mi scot camasa cu dansul.
Stau eu si ma gandesc cum sa fac.., si pana la urma ce-mi vine in minte !? .., iau galetile goale de laturi si incep sa zornaiesc din ele si strig cum strga babuta:
- Cec, mama, cec, cec, cec, hai la mama hai, cec, cec, cec.
Deodata purceii se opresc din joaca si se iau dupa scroafa care venea fuga-fuguta catre cocina ca ea stia dintodeauna ca primeste de mancare cand e strigata. Astept sa intre toti purceii si repar eu usa cum pot, ba mai proptesc si un par ca sa fiu sigur, ca scroafa nu-si face iar de cap, iar apoi ma mai duc odata sa vad prapadul din gradina lui Iancu. Ce mai la deal, la vale, lucerna era jumatate una cu pamantul. Phii, asta nu-i a buna, imi spuneam eu. Iancu o sa se faca foc si para cand o sa-si vada lucerna plivita, caci ce o sa-i mai deie taurasului pe care punea pret mare si asa se falea cu el, de-l stiau 3 sate roata....  ( va urma )
« Ultima Modificare: 01 August, 2005, 05:41:41 p.m. de Pustnicul »

04 August, 2005, 10:44:40 a.m.
Răspuns #3
Offline

Pustnicul


Dar de ce a fost sters ce ai postat tu, dew !? ...

07 August, 2005, 03:11:40 p.m.
Răspuns #4
Offline

desdemona


hai pustnicule...m-ai facut curioasa...nu continui?ca ai mai spus ceva de asta in prima povestire...finalul..cand il aflam? ;D
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

07 August, 2005, 10:29:07 p.m.
Răspuns #5

dew

Vizitator
Copilaria.Nu sunt chiar departe de ea si totusi parca a trecut foarte mult timp de cand jucam :Ursuletul doarme;ascunsa,sticluta cu otrava...si celeleate multe jocuri de copii.
   Mi-e dor.Mi-e dor sa am 6,7 anisori,mi-e dor de zilele lipsite de griji.As vrea sa mai fiu mica,sa nu am alte procupari inafara de cum sa stau mai mult pe afara,cum sa ajung la fructele din gradina vecinului ,fructe ce erau intotdeauna mai dulci ca cele din gradina mea.Mi-e dor de papusile copilariei mele.

     Imi amintesc de o patanie destul de haioasa din vremurile trecute   .Eram ,ca de obicei ,imbracata baieteste   ,pantaloni scurti,tricou de marinar si o sapca in cap ,iar in ziua aceea ni s-a facut (mie si vecinilor mei despre care tin sa precizez,erau mai mari ca varsta decat mine)pofta de corcoduse crude (fructe interzise de parintii nostri,doar ne faceau rau ).Ce sa facem ,unde sa dam atacul? Bineinteles ca in gradina lui Mos' C.....(Dumnezeu sa-l ierte, ca a decedat sarmanul).Eram multi si totusi ne imaginam ca nu ne va vedea (ce copii naivi eram).Astfel ca am purces cu toti in susul strazii ,catre deal...catre locul in care mosu' isi avea casa si gradina,dar data aceea a fost cu ghinion ,se pare pentru noi.Mosu' ne-a surprins in corcodusul lui (precizez ca i-am calcat si iarba care urma sa fie cosita) ,eram toti urcati in pom si ce credeti?   Avea furca in mana ,ne ameninta cu furca..  Dumnezeule ,eu am inceput sa plang ,eram pentru prima data in gradina lui   .Si atunci ne-am dat jos,fuga ,fuguta...si ne-am pus pe alergat .Noi in fata,mosu' cu furca dupa noi,catelul lui latrand si scheunand ,dupa mos'    .A fost tare frumos...imi amintesc cu drag de aceat episod pentru ca atunci il vedeam ca pe o adevarata catastrofa...imi inchipuiam ca voi lua o mama de bataie sora cu moartea de la parintidupa ce mos' C. ma va pari. Acum imi pare nostim,ma face sa zambesc...si totusi este un zambet dezolat.M-a cuprins nostalgia   

       Da,copilaria a fost cea mai frumoasa parte din viata mea,cred ca este partea cea mai frumoasa din vietile tuturor.In deobste ,copilaria este idolul vietii noastre.Am dreptate?   Stiu ca am...

08 August, 2005, 11:20:48 a.m.
Răspuns #6
Offline

Pustnicul


(continuare ) ... Eeeii asta e, numai aveam ce face si asa. Odata culcata la pamant lucerna, nu o mai puteam ridica in picioare. Ma intorc inapoi in casa si cum m-a razbit foamea, ma pun sa mananc niste mamaliguta pe care a facut-o babuta de dimineata cu lapte de la vecina nostra, o batranica ce poate avea pe atunci poate peste 80 de ani, dar inca mai pastra pe langa dansa o vacuta ce mie imi placea foarte mult sa o mulg, caci ea nu era ca alte vaci pe care eu le mulgeam pe la alti oameni pentru o sticla de lapte, ca sa deie cu coada sau cu piciorul, ci rumega linistita, iar dupa ce o terminam de muls, ea se clca pe paie, privindu-ma cu ochii ei blanzi, care parca mi-ar fi spus ca-mi multumeste ca am muls-o cu dragoste si blandete...
Cum ma pun eu sa manac un pic, vad ca am uitat sa pun zahar. Atunci ma pun pe cauta ca babuta intodeauna il ascundea de mine si drept lucru din moment ce eu puneam cate 3-4 linguri intr-un castronel cu lapte, iar cand terminam de mancat cand vedea babuta cat zahar a ramas pe fund, se supara biata de ea, si-mi spunea ca nu mai pup zahar cat are sa fie Mos Nicolae in cui...
Dupa ce mananc ca boierul merg in sopron imi iau galetuta si ies in drum sa culeg prunele. Ii vad si pe Brebii ca sunt cu mic cu mare la cules de prune in gradina lor. Brebii erau 6 copii ce locuiau in fata casei noastre si de altfel ei erau singurii copii cu care ma intovaraseam la tot felul de jocuri si pozne, ca altii nu mai erau pe acolo pe ulita noastra, care se termina intr-un fel de vale mica ...
Imi trag palariuta de paie mai pe ochi ca sa nu ma bata soarele si ma pun si eu ca sa culeg prunele, mai intai cele care erau picate pe jos. Culeg eu ce culeg, dar pana la urma vad ca tare greu se umple galetuta mea si e si mai mica ca a lui babuta, dar pana la urma cu o mana culegand su cu alta mancand, apoi aruncand samburii pe apa santului intr-un fel anume ca sa fac saltareata, reusesc pana la urma sa umplu galetuta si eu atunci repede merg cu ea si o rastorn in butoiasul cel de lemn, numai cand ma uit dupa aia vad ca nici macar fundul lui nu e acoperit. Phii, si eu unul eram deja molesit de culesul prunelor...
Pun eu galetuta deoparte si ies in drum. Deja se incalzea tot mai tare si mie unuia imi venise o pofta de facut baie mai ales ca in santul din cealalta parte de sat era plin cu apa, dar ca singur nu prea imi venea ca sa ma duc . Atunci ma gandesc sa-i intreb si pe Brebii daca vreau sa vina cu mine ...
Acum trebuie sa spun ca acesti copii, erau saracii mai slabi cu duhul si ii semanau in mare parte mamei lor Marioara, dar care lumea pestrita la mate au botezat-o Broasca ca avea niste ochi mari, dar acum nici bietii copii nu au scapat ca acum cel mare pe care il chema Adrian l-au numit Fifa ca lui ii placea tare mult sa joace fotbal, dar copiii mai mari nici in poarta nu-l bagau ca avea saracul niste probleme la picioare si nu putea sa fuga dupa minge. Dupa el era singura fata Lelica care i se spunea Spiti, ca a primit o bicicleta si cum a vazut la altcineva ca avea chitibusuri din alea mici la spite care urcau si coborau, atunci si ea a umblat tot satul ca sa gaseasca pe vreun copil mai mare ca sa-i puna si ei minuni din alea la rotile de la bicicleta si de atunci Spiti i-a rams numele. Urmatorul era Alin, zis Fliper. Acesta era turbat dupa jocul care era la birt si nu pleca decat cand se inchidea, iar de atunci oamenii Fliper l-au botezat si pe el ca pe acel joc. Dupa el era Daniel, zis Nila, dar din ce cauza asta numai tin minte. Dupa Nila era Blondu, care nici lui nu-i mai tin minte numele, dar care i se spunea Blondu ca era blond, iar ultimul era Cristi, zis Gajolea ca semana pe un bunic de al sau ...
Pot spune ca cu acesti copii am facut foarte multe pozne si trasnai si nu de multe ori Mos Nicolae a trebuit sa se coboare din cui, sub indrumarea babutei care-mi tinea cate o cuvantare de cateva zile tot cu teama ma uitam la el ...
Eeeii, dar sa nu-mi uit cuvantul. Merg in gradina Brebilor ca sa-i intreb daca vor sa vina cu mine ...( va urma ) ...

08 August, 2005, 11:25:16 a.m.
Răspuns #7
Offline

Pustnicul


imi inchipuiam ca voi lua o mama de bataie sora cu moartea de la parinti dupa ce mos' C. ma va pari...

Mmm.., dar totusi ia spune-mi cate nuieluse ai primit cand ai fost prinsa cu sanul plin de corcoduse !?  ::) ...

05 Septembrie, 2005, 08:10:41 p.m.
Răspuns #8

dew

Vizitator
 Pentru Pustnicul:Nici o nuieluşă.Părinţii mei au făcut şi ei năzbâtii în copilărie,deci m-au înteles.

     O parte din copilărie mi-am petrecut-o între bloc şi casă. Locuiam la bloc împreună cu părinţii mei, dar stăteam (în vacanţe şi week-end-uri)la bunicii mei, care locuiesc pe strada unde ne-am cumpărat şi noi casă ( acum aproximativ zece ani) .
    La bloc aveam mulţi prieteni de joacă, majoritatea băieţi. Datorită lor , în mare parte, mă întorceam acasă ,veşnic ,cu genunchii sparţi, nasul spart, coatele julite etc. Nu luam bătaie, doar că eram eu puţin cam împiedicată cum, de altfel, sunt şi astăzi.
    Îmi mai petreceam timpul şi in compania fetelor, în lumea păpuşilor J. Aveam o prietenă, O., cu care mă jucam cel mai des. Se întâmpla ca de fiecare dată când ne vedeam (sau aproape de fiecare dată) să ne certăm după doar câteva ore de joacă. Locuia deasupra apartamentului meu şi venea des la mine acasă, aşa cum şi eu mergeam la ea (precizez că părinţii noştri erau prieteni de familie).

   

    Noi două aveam un obicei foarte prost, pâram. Când ea venea la mine şi nu-i convenea ceva, mă pâra, dar nici eu nu mă lăsam mai prejos, îi plăteam cu aceeaşi monedă.
    Îmi amintesc cum odată a venit la mine foarte bucuroasă, cu toate păpuşile, hainele păpuşilor etc. Prin alte cuvinte, cu toată şandramaua. Am mers la mine în cameră şi trebuia să o împărţim (camera) ,jumătate să fie „ casa” ei, jumătate „casa” mea.  Acum e-acum! Care sa fie a ei, care a mea? M-am grăbit să-mi aleg partea de lângă geam şi rău am făcut.
S-a pus pe plâns şi a-nceput să-şi adune „lucruşoarele” şi „fetele” spunându-mi „Să nu te mai prind la mine!” .Nu m-am lăsat impresionată  :”Nici tu să nu mai vii!” .


     

    Ehe! Dar credeţi că am scăpat uşor ?S-a dus la mama ,plângând şi m-a pârât cum EU am scos-o afară ,am ţipat la ea şi i-a spus mamei ca niciodată nu va mai veni la noi. M-am ales cu urechile roşii ,parul puţin ciufulit şi o pedeapsă frumuşică; să stau la colţ, cu mâinile sus ,după uşă.
    După câteva zile eu şi O. Eram prietene, ne jucam la EA J şi ce credeţi? M-am răzbunat. S-a ales şi ea cu o pedeapsă frumuşică (nu avea voie afară) după ce ,chipurile ,îmi făcuse ceva care nu putea fi trecut cu vederea (ce răutate de fata eram) .
    Astăzi ne amintim cu drag de acele întâmplări cu toate că atunci ne costau destul de scump. Ne învinuim reciproc. Ea m-acuză pe mine :”Numai din cauza ta luam bătaie ,erai o răsfăţată şi o plângăcioasă „ ,dar voi să nu o credeţi.  :)

                        Lăcrimioara[/color][/glow]
                             
                                                 
« Ultima Modificare: 05 Septembrie, 2005, 08:14:30 p.m. de dew »

07 Ianuarie, 2006, 05:10:11 a.m.
Răspuns #9
Offline

ONLY DESIRE


Am multe amintiri placute din copilarie!Am facut multe nazbatii,caci am fost un un copil tare nastrusnic....
In acest moment imi vine in minte o intamplare care mie mi se pare oaecum amuzanta....ACUM!
intr-o zi de vara (aveam in jur de 10 ani)....eram cu cea mai buna prietena si cel mai bun prieten...tovarasii mei de joaca si de nazbatii!Eram foarte energici de felul nostru si nu puteam sta prea mult timp intr-un loc! Trebuia sa facem ceva...tot timpul!In acea zi ne-am gandit ne jucam de-a prinselea.Zis si facut...insa era o problema:vroiam sa fim toti trei in aceeasi echipa...si noi eram 3 de toti!Ce-i de facut?Nimic mai simplu:l-am chemat la joaca pe un vecin care era putin cam "dus" saracul!El trebuia sa ne prinda...pe toti 3!Nu a avut nimic impotriva (si chiar daca avea ii aplicam tratamentul soc....il puneam la pamant si saream cu piciorul pe capul lui-nu eram sanatosi Dumnezeule).L-am pus sa numere pana la o suta sa putem fugi...si am fugit!Ne-am oprit la 3 blocuri distanta de blocul nostru...unde am gasit un mic parculet!Era ora 4 dupa-amiaza!Convinsi ca nu are cum sa ne gaseasca acolo...am inceput sa ne jucam in acel parculet impreuna cu alti copii!Din cand in cand ne mai urcam intr--un copac sa ne uitam in zare sa vedem daca vine sa ne prinda!Da' de unde?
Ne-am jucat...ne-am jucat si iarasi ne-am jucat....Ora de intrat in casa era 9;30.Cand am observat noi ca s-a inserat am plecat spre casa...insa ne mai uitam in stanga si-n dreapta nu cumva sa ne prinda....Saracul copil era in casa de cateva ore bune....Dar saraciii de noi....si noi trebuia sa fim de mult timp in casa!Cand am ajuns in fata blocului parintiii noi erau la scara.....noi eram foarte fericiti;ha,au iesit putin la aer...mai stam si noi putin afara!Ne-am apropiat voiosi de ei...si cand ne ia nene de o aripa pe fiecare...si ne baga in casa,si acolo da-i joaca.....ce mama de bataie ne-am luat toti!Nu era decat ora 12 noaptea...si bietii parinti ne cautau de 2 ore disperati...deja vroiau sa mearga la politie(despre asta vorbeau in fata blocului)....iar noi ne jucam!Nici acum nu-mi vine sa cred cat de repede a trecut atunci timpul...cum de nu ne-am dat seama ca a trecut de mult ora de intrat in casa!..........
astept continuare Pustnicului...povestesti tare frumos....
« Ultima Modificare: 07 Ianuarie, 2006, 05:16:08 a.m. de only u »
"Daca iubesti pe cineva,ii ierti orice greseala;daca esti cu adevarat indragostit crezi ca a gresit din iubire..."