Inima omului sufera cand ploua

[creatza_sad]

 Ai inchis si am simtit un gol in stomac, sufletul s-a sfaramat in milioane de bucatele iat lacrimile nu au intarziat sa apara pe obrazul meu. Am simtit cuvintele lui ca pe niste lovituri de bici. Merit?
 Gandul ma poarta la teribila melodie, golul din piept a inceput treptat sa mi se umple. Dar nu...
 Acuma ploua. Cerul se uneste cu pamantul. Sunt pe balcon. Privesc cerul intunecandu-se.
 M-am ridicat si am intins mana in ploaie ca un cersetor. Mi-a venit deodata sa plang. O tristete, nu pentru mine, nu din mine, mai adanca, mai obscura, urca din pamantul inmuiat. Cat de incarcate de tristete sunt aceste ore de ploaie! In minte ti se redesteapta toate amintirile amare ingropate in suflet - despartiri de prieteni, zambete de baieti, sperante ce si-au pierdut aripile ca niste fluturi din care nu a ramas decat viermele. Si acest vierme s-a asezat pe frunzele sufletului meu si le roade.
 Putin cate putin din ploaie si pamant si prinde iarasi contur amintirea prietenului meu.
 Vreau sa vorbesc cu el, pentru a sfasia plasa stropilor de ploaie si a putea respira.
 Dar nu a fost asa. Vreau sa-i spun, vreau sa stie, vreau sa fie bine. Nu pentru mine, nu pentru el, pentru amandoi dar...nimic.
 Plang. Ploua si fulgera. Nu imi pasa. Stropii mari de ploaie se amesteca cu lacrimile mele. Sa fie de-ajuns? Un sentiment greu ma incearca. Ma simt singura si gandul imi strabate fulgerator capul. O data, de doua ori, de trei ori si...nu imi da pace. Nu ma pot da batuta. Trebuie sa lupt impotriva EI. Dar e greu, caci sunt..singura. Trebuie sa vorbesc cu cineva. Dar un gand infricosator imi apare in minte...cu cine? Sunt speriata, tremur, oare ei ma mai vor? Ma mai suporta? Suna..nu pot raspunde. O fac...vreau sa povestesc dar cuvintele nu vor sa iasa. Mintea e lucida, sau cel putin isi revine. Cuvintele nu ma vor...refuza...le inteleg! Si inchid! Fulgera si mai tare! Oare daca ma fulgera mo..?Dar nu...trebuie sa indur. Imi sterg ultima lacrima de pe obraz si ma strang puternic in brate. Voi fi puternica trebuie sa merg mai departe.
 Iar acum realizez ca un vis frumos este acela care nu se indeplineste...si ...renunt.
     GAME OVER...s-a terminat!!

[desdemona]

afara ploua...imi place sa cred ca ingerii plang pt mine...asa poate nu ma mai simt singura...dar cum sa nu fiu..tu ai plecat...dar cine esti Tu?am zis ca te iubesc...dar aveam impresia ca nu simt asta intradevar...dar era doar o impresie..nu am stiut ca te iubesc cu adevarat decat atunci cand te-am pierdut....dar cam asa merge treaba...iti dai seama de adevarata valoare a unui lucru numai atunci cand il pierzi....asa am facut si eu...nu am crezut ca pot iubi..nu am crezut ca pot suferi...de fiecare data cand suferim si iubim...credem ca atunci este mai intens..mai mare...dar nu mai vreau..nu mai vreau sa ploua...stropii parca ma sfasie...ma rup in mii si mii de picaturi..picaturi de durere..nu vreau sa imprastii aceasta durere..vreau sa fie numai a mea...sunt egoista?...si astazi plang ingerii....

[lonelyness]

Mi-e dor…
  Capu-mi greu de atatrea ganduri se odihneste pe fereastra rece…stau si privesc cum mana mea atinge picaturile de ploaie care sunt din ce in ce mai numeroase si in final castiga…imi acopera mana in totalitate…acum am devenit un intreg…
  Vantul este tot mai rece,tot mai aprig…si el este revoltat astazi…
  Privesc fulgerele care brazdeaza adanc cerul…il ranesc…si el plange ca si mine…totul e asa firesc…
  Lacrimi grele cad pe obrajii uscati de nefericire…lacrimi grele cad si din cer…si totusi ce lucru stupid imi vine in minte…cum as putea sa ma compar cu cerul…el este atat de mare…este infinit si este perfect…eu sunt un nimeni…sunt doar o fiinta care s-a ratacit din intamplare pe Pamant…o fiinta care incearca sa isi gaseasca locul…
  Vreau zilele de fericire inapoi…imi vreau fericirea inapoi…nu pot acum sa traiesc din amintiri…amintirile ma ucid putin in fiecare zi,in fiecare ceas,in fiecare minut…
  Mi-e atat de dor sa zbor…dar mi-e frica sa-mi deschid aripile din nou…m-as lovi de aerul rece si iarasi as cadea…iar picaturile de ploaie m-ar impiedica sa zbor asa cum o faceam odata…Toate sunt impotriva mea…si totodata toate imi sunt prietene…natura…ea e singura care nu m-a tradat si iata acum plange cu mine…natura nu ma va trada niciodata…ea nu stie sa minta…
  Fata imi este scaldata in lacrimi si uda de ploaie…ce senzatie placuta sa traiesti ,sa rspiri odata cu ploaia…
  Simt o nevoie nebuna sa fiu din nou fericita…mi-e dor…


desiree si creatza sad...felicitari pentru ce ati scris...va pup

[desdemona]

multumesc pt felicitari lonelyness...si as vrea sa iti spun ca imi place foarte mult ce ai scris...parca gandurile mele sunt acolo ..ma regasesc in ele

[lonelyness]

Multumesc pt ca iti place ce scriu desiree...poate ne asemanam oarecum...de obicei asa ma simt cand ploua...sunt trista...de fapt de obicei sunt destul de trista...dar ploaia ma face sa plang...poate e singurul lucru  pe care stiu sa il fac cu adeavarat bine...ai grija de tine.te pup

[Guardian|Angel]

si ploua....ciudat, inima mea nu sufera ca de fiecare data....se bucura....poate si pamanul era insetat....poate si eu aveam nevoie de o ploie de fericire in viata mea....ridic ochii spre cer....si vad spoeranta.....e acolo si imi zabeste....si ingerii care danseaza.....si plang....dar larimile lor sunt de bucurie...de bucurie ca in sfarsit ne vok trezi si vom indeparta valul intunecat ce ne acoperas sufletele pure si curate....incapabile sa urasca....vreau sa ploua asa la nesfarsit!