Povestea mea

[Lord_Saladin]

Iata-ma inapoi in dugheana mea virtuala, in "Alamutul" meu ascuns, unde ma droghez cu hasisul putinelor cuvinte frumoase ce imi intra pe nas in unduiri sulfuroase ametindu-mi sufletul intr-un chip dulceag...

Ma mai injectez zadarnic si cu cate-o doza din acel soi de cocaina numit "speranta desarta",  un alt drog slab, nu cine stie ce, dar asa, pentru stadiul de "incepator" mi se pare ceva destul de interesant...

Dar stai, ca mai am intr-o lada prafuita un LSD puternic, care se numeste arta, si cu care ma mai ametesc cate putin -cate putin, vorba cantecului...

Pacat ca nu tin astea virtuale prea mult, nici macar pentru o dependenta... 

[sunshine]

  Da....e trist ca depindem de drogurile virtuale, dar, macar ne ramane viata.Eu , cred , sunt cea mai drogata dintre voi. Nici nu stii, dragul meu Lord, cata nevoie de virtual am! Dar aici, printre acesti drogati frumosi, am gasit o parte din liniste, am regasit speranta, am gasit noi suferinte(atat de tineri...nu meritati asta!) si am inceput, in sfarsit, sa nu ma simt singura.Am langa cine sa imbatranesc, langa cine sa rad, sa plang, va iubesc si astept cu nerabdare fiecare zori de zi, sa vad ce mai scrieti, voi drogatii mei scumpi !

[desdemona]

pasind printre cioburi ai revenit..
iti vei continua povestea?povestea iubirii viselor?sau raman doar cioburile?

[Lord_Saladin]

"ne ramane speranta"

"iubirii viselor"


Mai visati... caci pentru voi mai exista speranta...

Da, aici, pe lovetime, ne drogam, dragi prieteni... eu insa din cand in cand (cam des in ultima vreme), am excese de luciditate (se vede si in cele scrise de mine pe forum), si tare as vrea sa ma eliberez de ele, dar inca nu gasesc un drog suficient de puternic ("cocaina", "hasisul", "LSD-ul" virtual, sunt deja perimate, am nevoie de ceva mai puternic, dar nu vad ce, si oricum, mai mult de doua-trei ceasuri de feerica amorteala mentala, nu voi primi).

Unii au ajuns sa blastame plangand ziua in care s-au nascut... altii mai cu sanse viseaza (inca), iar altii sunt fericiti, sau se complac in stari de fericire/tristete usoara, sau altii, mai intelepti (dar mai realizati), se aseaza undeva sus pe tronul de gheata al indiferentei omenesti...

Te trezesti deoadata aruncat, fara voia ta, intr-un vartej imens (repet iarasi aceeasi tema a vartejului, dar asta e), unde unii pornesc de la inceput cu prima sansa, iar altii pornesc cu sanse putine sau niciuna... Sanse la fericire, la bani, sau ?... daca n-ati ghicit, va zic eu, la dragoste!

Indiferent ce s-ar spune, indiferent ce s-ar gandi, un lucru e clar : DRAGOSTEA ASTA , IUBIREA, ARE UNELE AXIOME FUNDAMENTALE ALE EI, SI DACA DINTR-UN MOTIV SAU ALTUL NU REUSESTI SA TE INCADREZI, te paste SINGURATATEA... Indiferent de ce vor spune altii, indiferent de unele clisee aduse in argumentare (despre care nu vorbesc aici), sunt acele legi, reguli generale, care "taie, spanzura si construiesc" in lumea omeneasca sentimentul iubirii.

E noroc, e soarta, e un joc de zaruri care se joaca cu mult inaintea nasterii.... Unii sunt iubiti o viata intreaga, altii deloc (mie martor Dumnezeu din ceruri ca am in mana explicatia cat se poate de clara a acestui fapt, dar nu am sa o scriu aici), dovada ca orice forta, orice putere ce guverneaza, de la maruntele  guvernari omenesti pana la inalta guvernare divina, sunt strabatute pana in adancul maduvei lor, de flacara rece a nedreptatii.

[Lord_Saladin]

Iata ce scrie in scrisorica:

                                                                                     14 Gerar, 2006

Va aducem la informare ca Lord_Saladin, zis si Muzafer, sau zis si Piratul, a fost asasinat (cu nerusinare) de o banda de pirati criminali condusa de capetenia supranumita si "Soarta", de capitanul renegat supranumit si "Ghinion" , capitani pe vasul de pirati "Lipsa Iubirii".

Vasul Lordului_Saladin, supranumit "Suflet Omenesc" a fost asaltat cu ghiulele de cate 4-5 tone fiecare, care au distrus carena vasului, apoi "Sufletul Omenesc" a fost abordat, si tot ce era viu si frumos acolo a fost trecut prin ascutisul sabiei de catre bandele de criminali ai capitanului "Soarta".Din acea banda de criminali, facea parte si un personaj trecut din portul Lovetime, care cu ceva timp inainte, facuse parte cu Lordul din echipajul vasului numit "Fericirea Iluzorie".Acel personaj a avut un rol minor in atac, dar conteaza ca a participat... Dupa taierile si distrugerile iremediabile,  vasul Lordului a fost incendiat, si trimis spre fundul oceanului deznadejdii.S-a scufundat rapid (si mai si decat Titanicul), si fara cine stie ce regrete.Cazusera in lupta oricum doar aceia care isi merita caderea.

Lordul Saladin, Muzafer, sau cum s-o mai fii chemat, a murit. Si tot ce-a mai ramas, a ajuns (inevitabil) hrana pentru pesti. Asa ca , inhumarea sa (unde va invitam cu draga inima), va fii o ceremonie mai mult simbolica."


P.S: o parte serioasa din mine a murit zilele astea... nu stiu ce minune/miracol de iubire ar mai putea invia aceea parte... Cat despre persoana de pe lovetime care a lovit, lovise deja in iulie... doar ca acum s-au accentuat efectele
 

[Evangeline]

  Cu asta pot sa incep, cu o lacrima. Ma bucur ca ai revenit dar sufletul mi se intristeaza cand stiu si vad ca esti atat de trist. Tu care esti un baiat cum multe si-ar dori numai ca ele nu stiu sa aprecieze frumosul si nu stiu sa pretuiasca un suflet nobil, plin de iubire si care ar putea sa faca o fata sa se simta cea mai fericita. Ti-am citit posturile, ti le citesc si acum...o singura data te-am auzit spunand sunt fericit apoi totul s-a spluberat si acum inteleg ca esti trist cum erai cand te-am cunoscut sau poate mai trist. Ai dat impresia ca judeci si asta din cauza durerii din sufletul tau care vrea sa urle dar nu poate din cauza ca e atat de dezamagit. Sunt aici, sa te ascult si sa te alin (si nu numai eu). Nu da la cos o vorba buna indiferent ca e spusa de o fata sau un baiat, un prieten sau un dusman, invata sa ierti si sa nu-ti pierzi credinta ca nu te vom parasi

 

[sunshine]

  Tu, draga lordule, esti singur in singuratate.Ai atata iubire de daruit, esti atat de pur , esti atat de tanar....esti singur .....ai timpul de partea ta.Dar eu, eu....sunt singura, alaturi de un barbat care nu vede, sau nu vrea sa vada , iubirea, nu daruieste , nu simte, nu face decat sa ceara.Insa, ca si tine , m-am saturat sa am atata iubire si sa nu am cui o darui.Sunt insetata de imbratisari si mangaieri, de cuvinte frumoase9de care chiar nu am avut parte), de bratul unui barbat care sa ma fereasca de spaima tristetii si de sarutari care sa-mi limpezeasca chipul de lacrimi.Eu nu mai sper, nu mai am putere sa lupt, nu pot decat sa plang in disperarea mea si sa-mi cresc copiii , alaturi de NIMENI.Sunt convinsa ca stii cat de mult doare singuratatea, sagetile ascutite care iti injunghie inima, tremuratul sufletului si nodul din gat cand incerci sa-ti stapanesti lacrimile.Oare se vor sfarsi vreodata?

[Lord_Saladin]

  Of, Sunshine, ce pacat ca nu esti mai tanara !!!
Dar sa stii, chiar si la aceasta varsta, da, mai sunt barbati cu suflet bun.... mai sunt domni... mai sunt gentlemani... nu iti pierde speranta ! Eu zic sa incerci sa cauti pe altcineva, chiar daca e greu sa ingropi amintirea a atatia si atatia ani... meriti sa fii fericita.,,

Kitty, multumesc pentru incurajari, pentru fiecare vorba buna... Incerc sa ascult vorbele bune, dar fiecare vorba buna de aici e dublata de 4-5 vorbe rele in viata reala care imi taie efectiv orice dorinta de viata si orice speranta ca voi gasi vreoadata iubirea.


Vreau nu vreau, cand a plecat Ea din viata mea, a ramas un gol iremediabil.... Cum sa umplu acest gol, imi veni mie fireasca intrebare...

Prin octombrie-noiembrie, am cunoscut (prin interemediul internetului), pe cineva.... Avea o voce la telefon care realmente imi rupea sufletul... am dat tot pentru ea, desi habar nu aveam cum arata (si sincer, nici nu m-a interesat acest amanunt).. dar a fost ceva neimpartasit... am dat eu, dar ea nu a dat mai nimic.... nici macar sa vina sa se intalneasca cu mine, desi am fost in orasul ei (apropiat de al meu) si am asteptat vreme de ceasuri in frig si zapada...

S-a dus, desi i-am dat "n" sanse....

Ramane inevitabil un gol imens, un gol care daca nu reusesti sa il umpli la timp, inlocuieste iubirea imensa cu o negura extrem de adanca... Negura izvoraste din realitatile vietii cotidiene, o realitate a vietii cotidiene care e, haideti sa recunoastem, e extrem de dura in ziua de astazi.

Domneste inevitabil, si in iubire, un fel de lege a junglei. Castiga cel mai puternic, cel mai dotat, cel mai bogat, cel mai plin de aur.

Nu e greu sa faci o judecata si sa iti dai seama (gandind pe viitor) daca ai sanse sa mai gasesti pe cineva sau nu. Vezi intr-adevar si persoane de calitate in jurul tau, dar care deja sunt luate....

Atunci incepe sa ti se lumineze mintea (si sa ti se intunece sufletul, e ceva reciproc), cand realizezi ca practic nu ai nici o sansa... ca pur si simplu esti extrem de departe de ceea ce se cauta acum, ca sansele sa gasesti pe cineva sunt practic nule....

Incepe apoi apasarea celor 4 pereti in care traiesti, apasarea copacilor inalti pe sub care umbli , apasarea norilor grei de pe cer, si durerea indiferentei soarelui care mai lumineaza arar aceste meleaguri triste...

E o senzatie cat se poata de reala... 

[Strumfita]

   Nu-mi vine sa cred ca un baiat ca tine trece prin toate astea. Meriti mult mai mult ... e un lucru pe care ti l-am mai spus si ti-l voi repeta de fiecare data . Chiar daca e greu .. trebuie sa incerci sa treci peste tot ce e greu .
    Te pup,
               un inger suparat pe viata

[desdemona]

oare mai are rost sa spun ceea ce am zis de atatea ori?da..mai are pentru ca eu cred,cred in tine!
ce paradox..tu ii spui lui sunshine sa spere,pentru ca mai are sanse,dar tu nu...
Pe aceasta mare,cu mii de vasuri de lux,cu mii de iahturi..tu esti o barcuta care nu vrea a fie vazuta. Toti isi etaleaza frumusetea,grandoarea..intr-un cuvant aparentele..Tu esti o barcuta modesta,dar care are ceva mai mult decat toate la un loc...are iubire,are bunatate,are modestie,are tandrete,are sensibilitate,are acel suflet care face ca micuta barcuta sa zboare,sa lumineze in intuneric..sa fie peste toate iahturile lor pline de snobism..Aceasta barcuta are ceea ce nici toate comorile din lume,
i-ai uitat pe cei care sunt alaturi de tine..ai grija..ii poti pierde si pe ei.

[sunshine]

  Nu pentru amintire am ramas eu, dragul meu.Pentru copiii mei am ramas, dar oare de ce sufar atat?Amintiri....chiar nu am amintiri frumoase, oricat as cauta ,totul este o lacrima imensa care acum s-a spart si curge in continuu.Barbati sunt, dar nu cred ca  exista macar unul sa accepte situatua mea.
  Pacat ca nu sunt mai tanara....dar putem sta de vorba, pot sa-ti dau un sfat, ca de la o mama, daca vei fi in trecere prin orasul meu, nu ezita sa ma contactezi, voi veni negresit , sufletul meu este tanar si te va intelege.
 

[Lady Allia]

Draga mea...eu cred ca este...si nu doar unul...sunt mai multi, doar ca nu este important ca ei sa fie...este important ca unul dintre ei sa te gaseasca si sa lupte...si va avea de luptat!!!
In primul rand pentru ca tu esti un om atat de minunant incat mereu vei gasi scuze celor care te-au ranit ca sa ramai langa ei...va trebui deci sa lupte cu un zid imens de bunatate...si nu va trebui sa lupte ca sa-l distruga ci ca sa-l patrunda cu bunatate sa ii sarute fiecare particica...sa iti arate ca iubirea nu doare...ea alina..., apoi va avea de luptat cu un munte de teama...teama de a incepe ceva nou...de la zero...teama de iubire...teama de frumos....teama de zambet...teama de a nu fi parasit...teama de a adormi...teama...un munte de teama...si va trebui sa stie sa escaladeze nu ca sa cucereasca ci ca sa ramana...sa ramana sa sarute fiecare coltisor de suflet...sa intre peste tot...sa zambeasca cand tu lacrimezi ca sa faca sa dispara durerea din lacrima...sa ramana numai frumusetea si fericirea...sa alunge orice nor de indoiala numai cu o vorba...sa stie sa alunge orice prejudecata fiindca iubirea nu cauta motive sa raneasca pe altii...ea dor exista...
Da...draga mea...va trebui sa lupte cu tot trecutul tau care te-a strabatut in calea lui ca si un buldozer...ca si un escavator...ti-a lasat cicatrici...ti-a risipit orice urma de speranta pentru tine...te-a facut sa uiti sa zambesti pentru tine....sa lacrimezi de emotie...te-a ravasit...te-a deschis ca o rana mereu, mereu cruda..., dar orice ti-a facut draga mea...NU TE-A INVINS...sufletul tau este INCA plin de iubire...e drept si de teama, de indoieli, dar e INCA plin de iubire...! Este INCA plin de frumusete si tinerete...batran oarecum de durere si obosit, dar INCA tanar si frumos...! Este INCA dornic sa primeasca...e drept calcat in picioare de ceea ce a primit pana acuma, dar INCA dornic sa primeasca ceea ce asteapta...IUBIREA LUI!
Eu spun draga mea...ca doar un orb si un prost isis va renega intr-atata fiinta si sufletul incat sa isi renunte lui o asemenea femeie minunata si un asemenea suflet....VA VENI...stiu ca VA VENI...crezi tu draga mea ca anii, copii, situatia ta civila va impiedica iubirea sa patrunda pe usa ta?... ...Nuuuu...crede-ma ca Nuuu....si asta o stiu din experienta...

[sunshine]

   OHHHH!Cat de bine ma cunosti , scumpa Aliia, nu stii cat bine imi faci sufletului!Dar .....cred ca nu mai am rabdare....nu mai am incredere in mine....imi plec chipul pe strada , ca lumea sa nu-mi vada suferinta.Mi-e rusine de tristetea mea, vreau sa ma schimb, nu pot! NU MAI AM PUTERE!

[Lady Allia]

O sa ai draga mea...o sa ai...va veni si ziua in care vei avea din nou rabdare...rabdare cu tine...ziua in care dintr-un motiv sau altul vei rabufni si te vei reintoarce la tine cu emotia cu care te-ai reintalni cu un vechi prieten...!
Viata din pacate ne ingenuncheaza..., oamenii buni carora le pasa si de cei carora nu le pasa de ei...ajung in loc sa tina fruntea sus si sa straluceasca...sa se tarasca prin viata ca niste pedepsiti...de parca viata in loc sa ne medalieze cu multumire macar pentru ca iubim...ne da si palme si ne face si sa umblam cu fruntea in jos...
Asa este...stiu...si eu am fost asa...mai sunt inca asa...uneori am impresia ca toata lumea ma arata cu degetul...ca mi-au scos sufletul si se amuza ca si la o comedie privind drama din el..., dar desi stiu ca uneori se deschid prapastii ca si iadul sub mine...nu am sa cedez...nu pot sa cedez...nu am dreptul sa cedez...la inceput...nu am cedat pentru ca speram...apoi nu am cedat pentru ca m-am gandit ca daca cineva ma va gasi atat de goala....ce va mai iubi la mine?....apoi cand am zis..."gata...cedez"...am lasat sforile vietii si...le-a prins in falfairea lui un inger...nu am cedat...atunci nu am cedat iubirii...de teama sunshine...de teama...nu am cedat de spaima...vroiam sa cad...vroiam sa fuga...sa ma uite...sa renunte....sa plece..., dar NU...s-a incapatanat sa ma prinda...a vazut ca nu poate altfel...s-a aruncat sub mine...sa cad pe sufletul lui...sa ma pierd in el...sa il va dcat e de minunat...si de atunci...nu mai cedez din iubire pentru un inger...
Nu stiu daca va fi bine...nu stiu daca..., dar speram si nu cedam...nici tu nu vei ceda...stiu...va veni si ziua in care ceva...cineva iti va da o asemenea putere incat nici nu banuiesti ca o posezi...si vei lupta...vei lupta din nou...
De tristete nu trebuie sa iti fie rusine...nici de faptul ca acum nu te poti schimba...sunt lucruri care vin de la sine...ceea ce facem noi...e ca le interziem, dar nu le putem opri...intelegi?...Vei riposta si tu intr-o zi si vei stii sa te ridici...sa te schimbi...nu...esti minunata asa cum esti...

[Lady Allia]

Pe aleea plina de pietre...printre astri care uita sa indrume...printre trenuri mult prea rapide sau mult prea incete...bune sau gresite...printre codrii adanci si pustii..in care pasii te sperie si lumina intarzie sa apara...dupa copaci adapostit...plesnit de vanturi aprige sau de clepsidre batrane de nisipuri...printre maluri de fericire si urcusuri grele...printre repere aruncate de-a valma sau la intamplare...cineva iti va intinde intr-o zi palma frumoasa a iubirii pe care o astepti...nu va fi usor sa o vezi, caci durerea ne face orbi uneori...nu va fi usor nici sa o accepti...lacrimile ne fac uneori de piatra...sau ne trimit undeva in larg unde suntem numai noi cu noi insine...singuri in singuratate...cum spunea sunshine...suntem barcute pierdute pe o mare involburata si ferice de acela care s-a urcat de prima data in barca adevaratei si sublimei iubiri...
Uneori viata ne urca in barci pe care le consideram cele mai frumoase...ne ingana sufletul...ni-l leagana pe valuri placute...ne saruta cu raze de luna rece...ne ademenesc spre lumi demult disparute ca niste himere...si cand ne asteptam cel mai putin ne pierd in larg...ne abandoneaza si ne strivesc sufletele de stanci ascutite...ne lasa ca un ultim supravietuitor care uneori si-ar dori sa se fi innecat...ne lasa sa tipam...sa urlam...sa ne zbatem in singuratatea noastra...ne dezbraca de noi..., iar pescarusii ne ciugule lacrimile si sufletul...ne lovesc cu aripile...dar barcuta noastra e atat...atat...de departe!
O mai auzim din cand in cand cum atinge valurile...ii auzim unduirile magice...vedem umbra ei pe marea vietii noastre...ne-o aminteste fiecare bucata din fiinta noastra...si chiar daca ne-a ucis...chiar daca ne-a izbit de valuri si de stanci...am vrea sa o mai atingem o data cu privirea...sa o sarutam cu sufletul sa vedem ca nu a fost o himera...
Insa...cand marea se calmeaza...cand orizontul se poate distinge...cand soarele rasare pentru prima data dintre apele involburate...o alta barcuta va acosta langa stanca noastra...si oricat am impinge-o...oricat am lovi-o cu nisipul asteptarii din noi...cu pietrele lacrimilor...cu carnea sufletului smulsa de disperare...va ramane...se va tangui...sa va lovi in dreapta...in stanga...de un val sau altul..., dar va ramane ca sa ne duca din nou spre noi insine...spre fericire...acolo unde cineva ne va tine mana...va stii sa ramana...ne va iubi fiinta si sufletul...va vrea sa alerge pe campii alaturi de noi...sa adoarma in iarba si sa ne faca coronite de flori salbatice...inele din fir de fan...va vrea sa ne sarute ridurile iubirii si va vrea sa curga prin albia fiintei noastre mereu...

Barcuta ta draga Lordule...probabil nu a fost cea pe care o astepti...a fost cea in care te-ai urcat insa...in care te-ai simtit bine...ti-a placut...ai adorat-o...te-ai lasat dus de ea in neanturi si in nori de iubire...in campii de maci si in paduri pline de povesti...in ape nemaiatinse si pe munti fara piscuri...este cea cu care ai alunecat departe..., dar te-a izbit...insa ceea ce nu ti-a putut distruge a fost sufletul...ti-a ramas la fel de minunat...plin de iubire, de sentimente...e drept ca urla in disperarea sa...ca striga "oare nu ma auzi?...nu ma mai auzi?"..., dar ai atat de multe sentimente...atat de multa iubire de daruit incat...inunzi albia vietii cu frumusetea si sentimentele tale...intr-o zi sunt sigura ca cineva va stii sa se opreasca sa guste din apa lacrimilor tale...si sa iti sarute iubirea...nu lasa viata sa te sperie...las-o sa treaca prin tine...sa te umple cu ceea ce a mai ramas...ai sa ramai uimit cate minuni si surprize poate sa aiba.