In primul rand vreau sa spun ca eu nu sunt yogin 
.
E bine atunci caci cat de cat inca constientizezi ceea ce de fapt nu intelegi si nu ai ajuns inca ceva de genul maniacilor invatacei care tin in brate tot felul de practici yoghine cu un fanatism gen ''elevilor'' lui Bivolaru.
Totusi, nu sunt insa nici un practicant al Crestinismului.. (asta nu inseamna ca sunt si antiyoghin si anticrestin).
Inseamna ca tu esti in acea deznadejde sufleteasca imbinata cu dezamagirea si neantalegerea propriei tale orientari catre un anume fel de credinta, daca-i pot spune asa, dar mie frica ca in neantalegerea ta ai sa urmezi crezul care pare fi mai usor sa ti se potriveasca. Aici se face inteles si Cuvantul Lui Dumnezeu: - Cine doreste sa mearga pe calea cea mai scurta spre Hristos - calea despatimirii si a cunoasterii duhovnicesti - si sa atinga bucuros desavarsirea nu se intoarce nici la dreapta, nici la stanga, ci in intreaga sa viata va urma calea ingusta ...
Nici nu meditez, nici nu ma rog.
Pai, te si cred cum nu crezi in nimic, cum sa te rogi si chiar daca te-ai ruga nu ai sti cui sa te rogi, de ce si pentru ce ...
O mica discutie despre religii in general, pentru ca ulterior sa evidentiez inca o diferenta intre Catolicism si Zen.
Ai putea gasi in defavoarea amandoura. Catolicismul are atatea greseli, dar indreptate totusi spre crestinism, iar zenul are mai multe dar indrepate catre paganism.
Fiecare religie vine cu propria ei explicatie despre ce se intampla dupa moarte.
Pai aici vine si raspunsul fiecaruia de a se face cat mai convingatoare acolo unde mintea noastra ajunge ca la un fel de granita intre i/real si nu mai percepe nimica, mai ales in materialismul si rationalismul existent in care omul in/constient e prins ca intr-un vartej ...
Una din necesitatile sociale ale religiei vine din nevoia oamenilor de a le fi calmata aceasta frica de moarte..
Calmata si intaleasa, dar atentie !! Cu ce scop !? Fiindca trebuie sa recunoastem ca totul este cu un scop in existenta vietii. Majoritatea religiilor sub o masca ascunsa, ferind scopul inmultirii comunitatii lor, din fiecare parte sub diferite pretexte, ganduri sau pareri in ceea ce priveste viata, moartea, crezul sau invatatura, iar daca Doamne-fereste le-a picat in plasa un nestiutor naiv ( aici cu sensul la o persoana care nu prea a avut legaturi cu biserica ), pai ii face capul calendar, de ajunge si acela in invatacel ''putin prea dedat'' acelui crez care daca m-as pune eu sa-i explic din dragoste daca oare e buna calea pe care merge, ar deveni manios, atins in orgoliul sau de ''intelept in credinta'' asa cum se autodenumesc ei insasi, iar in mandria lor nu accepta ca sa li se dea sfaturi sau sa asculte ori sa intaleaga si altfel de lucruri.
Aici intalnim asul de trefla a diavolului, caci prin aceste ganduri intesate in mintea oamenilor, a reusit o extraordinara acaparare a lor prin multimea de erezii aparute in ultima vreme si care pe an ce trece numarul adeptilor le este mereu in crestere, din pacate ...
De altfel, cam de aceea majoritatea religiilor "se urasc", deoarece felul in care esti "salvat" este obligatoriu cel mai sigur cu putinta, cel mai asigurator.
Dar de ce se urasc !? Din cauza suprematiei. Fiecare apartinand unui crez anume isi latra de mama-focului propaganda in fata celor nestiutori ori a celorlalti cand e vorba de vreun asalt de ''dominatie crestina''.
Cand un crestin iti zice ca nu esti pe calea cea buna, de fiecare data inseamna ca de fapt tu nu vei fi salvat de la moarte.. si ca doar calea lui e cea mai (sau singura) sigura.
Pai ce mai tura-vura, acela in deplinatatea mandriei generalizate de catre ''enoriasii'' sai ca cum el e plin de invatatura si toba de carte isi revendica dreptul asupra propiei tale alegeri in ceea ce priveste neantalegerea ta in credinta si-ti expune pe larg ofertele aderarii tale la secta sau erezia lor ca tot aia e, citandu-ti pasaje intregi din Biblie, care sunt rastalmacite de ei, iar eu ce pot spune ca in materie de asa ceva au o memorie formidabila.
Exista de asemenea o respingere aproape instinctuala a celorlalte religii, dar de fapt - din cate am sesizat eu - este doar frica, agatarea, de salvarea care pare cea mai la indemana..
Asa e, iti dau dreptate. Doar uneia singure nu-i este frica, caci ea e singura care a mai ramas pe aceeasi linie a crestinismului. Ortodoxia.
Ei nu-i e frica de nimeni si de nici un fel de crez, secta, erezie, cult sau credinta, caci e inarmata daca pot spune asa cu Cuvantul Lui Dumnezeu
in smerenie. Pe foarte multa lume am intrebat de ce invierea lui Iisus este mai importanta decat invataturile lui..
Ei nu zau !! Dar cum de s-a nascut aceasta intrebare la tine in minte !? Dar cel mai mult ma mir si intreb totodata ce raspunsuri ai primit ''de la foarte multa lume'', caci aceasta intrebare e cu susul in jos. Niciodata invierea Lui Isus nu a fost mai presus de invataturile Sale. Invierea a fost doar ca sa se implineasca Scripturile, adica Cuvantul Lui Dumnezeu, iar invataturile Lui sunt cele mai adanci raspunsuri in intelepciune, iar de la inceputul omenirii si pana acum nu s-a gasit nimeni care macar sa paseasca pe aceeasi linie a desavarsirii Lui, decat marii Sfinti cu pretul unor osteneli extraordinare.
Adica, din punctul meu de vedere, invataturile lui Iisus sunt esenta Crestinismului, nu invierea..
Amandoua sunt. Daca ar fi fost numai una poate ar fi existat indoiala, dar asa cum desavarsirea Lui prin invataturile Sale si invierea Sa, au facut ceea ce singurul om putea sa le faca dupa Scripturi ca sa nu mai existe indoiala in credinta, nu fac altceva decat sa ne intareasca si mai tare convingerea in sufletul nostru, ca calea urmata cu credinta in El e cea buna.
Dar. Daca se urmareste firul:
Iisus e cert ca a inviat -> e singurul care a facut asta -> e deci cel mai bun -> doar El te poate salva -> alege-L (si corolar: toti ceilalti doar se joaca cu mintea voastra, numai aici gasiti salvarea) , atunci e clar de ce e se pune accentul pe Inviere.
Adevarat -
de 6 ori , pai a mai inviat cineva din morti ? Nu. Care a fost scopul ? Ruinarea neancrederii si a necredintei in El.
Nimeni nu s-ar uita cu atat interes la invataturile Lui daca ele nu ar fi certificate de credinta ca el a inviat.
Totusi exista si alte invataturi in care sa ni se arate atat de mult smerenia in intelepciune ca in cele Lui Isus ? Raspunsul e ca
nu exista.E musai deci ca accentul sa pice pe Inviere, e simplu, daca El a inviat, tu nu vei muri!
Ba nu e simplu deloc. De murit vom muri cu totii, iar dupa faptele noastre judecate de El asa ne va fi si rasplata.
Revenind, fiecare religie vine cu explicatia ei despre cum vei fi salvat.
Pai, cam asta e telul fiecaruia, dar se pune intrebarea, oare voi salvat asa cum spui tu daca de exemplu voi urma o religie anume care mi se pare mie mai ''confortabila'' pentru sufletul meu ?
Dar cine le-a cunoscut pe toate, si le-a practicat, incat sa poata zice care e mai buna ? Fiecare o tine pe a lui, evitand sa priveasca in gradina vecinului, de frica, stigmatizand, de fapt calmandu-si frica de moarte..
Ia sa te intreb si eu ceva. Sincer eu nu le-am cunoscut inca pe toate, dar cred cu tarie ca credinta in crestinism prin religia ortodoxiei e singura caruia
nu-i lipseste nimic. Si acum spune-mi crezi sa mai fie vreo religie care se aseamana cat de cat cu ea ? Ai sa spui da fireste,cea catolica. Dar privind inauntrul ''mismasurilor'' celor care-i sta in fata vedem cum tot mai mult ea se abate de la credinta cea dreapta in Dumnezeu.
Yoga nu este a urina pe celalalt. Yoga e altceva.. Dar urinarea este aleasa ca simbol, pentru ca in felul asta poti stigmatiza usor, poti nega deci ca salvarea oferita de Yoga.
Deci de aici poti sa deduci si tu cata indobitocire poate fi in cei care se considera yoghini. Vedem cum clar se adevereste Cuvantul Lui Dumnezeu: - ''Iar omul in cinste fiind n-a priceput, alaturatu-s-a dobitoacelor celor fara de minte si s-a asemanat lor'' ...
Dar inteleg nevoia fiecaruia de a se agata de creanga cea mai la indemana (ca in autobuz, cand pune soferul brusc frana, te agati de bara cea mai la indemana).
Da, dar cel care se agata de creanga nu mai pune problema daca nu-i uscata si-l poate sustine, caci pica in prapastie cu tot cu nestiinta crezului pe care l-a imbratisat.
Diferenta intre Crestinism si Zen este ca Zenul nu te forteaza sa crezi in ceva, numai ca sa iti fie alinata frica de moarte. In tine e raspunsul, si nu in carti, daca vrei sa-l afli bine, daca nu, iar bine..
In miile de religii existente, normal ca a aparut una mai cu mot care isi expune crezul cum totul e cacealma, crezi e bine ca-ti este pusa lesa, nu iar bine ca vei ramane un animal fara stapan, cam asa suna sloganul zenul, parerea mea ...
In cazul meu, am acceptat ca mi-e frica de moarte. Da. Mi-e frica de timpul pierdut, in care nu fac ceva sa ma apropii de adevar.
Pai, ai doar una si de aia tie frica !?
...
Teama in sufletul fara vointa care nu se afla intr-un crez anume, gen ateilor existenti, e dovada ca cel in cauza ( nu ma refer direct la tine ), isi da seama ca rataceste anapoda in tot felul de ganduri in existenta sa si ca tine umbra pamantului degeaba, iar lucrul asta nu e deloc bun, caci, omul este asemenea unui pom deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea celor dinauntru este roada.
Si fiindca, dupa ceea ce este scris: tot pomul care nu face roada buna, se taie si in foc se arunca, aratat este ca pentru roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar este trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupesti, dar toate astea poate nu ai sa le intalegi ca tu nici nu stii macar sa te rogi, neeaflandu-te asa dupa cum afirmi tu singur intr-un nici un fel de crez si ca indoiala ta e mai presus de orice afirmatie.
Dar si o crizantema este frumoasa, si oricine o poate omora. Si ce daca ? Fuge ea undeva sa se ascunda, sa-si gaseasca calmarea de la moarte ? Nu.. Creste.
Dar si un copil al strazii este frumos si oricine il poate omori. Si ce daca ? Fuge el sa se ascunda de moarte ? Nu ... Moare. Dar diferenta dintre floare si copil e mare. Prima e o simpla creatie, o planta si nimic mai mult, iar al doilea e trup cu suflet in el, dealtfel singura creatie care are suflet, trupul omenesc, adica omul.
Ce vreau sa zic este ca la fel cum crestinii zic despre ceilalti ca traiesc in iluzie, e la fel de corecta intrebarea inversa. Si-au pus oare problema daca nu traiesc si ei intr-o alta iluzie ? Ma rog, aici vine cheia, cu credinta in invierea lui Iisus. Nu trebuie sa-ti mai pui problema iluziei! E clar! Cata liniste! Dar, oare chiar atata liniste sa fie ?
Dar oare bietul Dumnezeu ca am ajuns eu vierme orb si spurcat ce sunt sa-l compatimesc, daca pot spune asa ceva, cate n-a facut ca sa fie inteles de catre noi biscisnicii fara capatai, care suntem mai rai ca fiarele din paduri. El care tine toata suflarea existentei in palma Sa, S-a coborat si smerit intra-tat incat a spalat picioarele ucenicilor, S-a lasat tradat, judecat, umilit, injosit, infometat, insetat, scuipat, batut, schingiuit, biciuit, iar apoi rastignit
si nimic nu zicea, doar ochii Lui plangeau. Asta a fost rasplata Lui ca a facut numai bine tuturor si i-a tamaduit de toate bolile. Asta a fost plata unui Om, care Dumnezeu fiind S-a coborat din ceruri pentru a face cunsocut oamenilor ca Cuvantul Sau din Scripturi nu e desert si ca sa piara necredinta din indoiala ce era in El, a lasat totul ca sa fie asa cum era scris.
Dar adevarata smerenie in toata desavarsirea ei a facut-o cunoscuta sus pe cruce, cand Isus rastignit intre 2 talhari a zis :Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac. Deci si in ultima Lui suflare Isus a facut bine, ca sa fie liniste si pace.., asa cum spui tu viulian, dar in felul cum gandesti tu din pacate te asemeni celor care vor sa-l rastigneasca a doua oara pe Isus, din cauza indoielii in credinta ...
Zenul mi-a oferit pana acum o cale mai buna.. dar nu sunt un practicant de Zen. O cale departe de vinovatii, de culpabilitati, de frici de monstrii, de necurat. Pot privi mai clar fenomenul religios, atat particular (individual), cat si ca fenomen social.. (dar da, asta poate fi la randul ei o iluzie, dar mi-o asum, macar nu am ramas pe acelasi loc in autobuz).
Opera satanei. Prin aceasta religie face inteles cum omul e pe deplin stapan pe sine si prin meditatiile
propuse de zen el ajunge total satisfacut si ca e pur si tare in credinta, deci prin zen omul se aseamana identic cu diavolul, care din mandrie ar fi vrut sa zica eu sunt, dar nu a mai apucat ca Dumnezeu l-a si aruncat cu toti ingerii razvratiti, iar acum el ne indeamna la fel sa facem.
Sa credem despre noi, ca totul sta in puterea noastra de a fi invincibili in credinta prin anumite ''tehnici'', propuse deasemenea de anumite religii, gen zen.
Despre centrii energetici, nu pot sa ma pronunt. Mintea mea este sceptica. Nu pot sa confirm ca exista, nici nu pot le infirm existenta.
Nu i-am simtit, nu ma stradui sa-i simt, deci as putea zice ca nu exista. Dar nici nu le neg existenta, poate simtirea mea nu este suficient de fina..
Mintea ta iti spune acest lucru, dar gandurile nu. Eeeii, gandul asta ucigas de oameni, ca de el nu scapam toata viata. Si de unde ai cules informatia ca simtirea nu-ti e destul de fina !?
...
Eu as cataloga-o drept yoghina ca asa nebunie spusa de tine ar face si copiii sa rada de naivitatea ta. Pai, spune-mi totusi si mie cum iti faci simtirea mai fina !?, o tragi la polizor sau o ascuti pe piatra ca cutitul lui Van Damme in Cyborg ?
...
Sunt receptiv catre oricare din directii.
La aceasta ultima afirmatie a ta, nu-ti spun parerea mea pana nu-mi spui si mie care crezi tu ca e cel mai iscusit vanator existent ?
Subiect: Diferenta dintre crestinism si yoga (Citit de 21362 ori)
