Ce cuvinte, ce cuvinte...
Asa ma uitam eu la T.I. pana acum ceva vreme, ca la doua simple cuvinte. Acum insa nu mai e chiar asa de simplu. ELE au inceput sa se uite la mine ca la un simplu om. Un simplu om care nu mai are nimic din solemnitatea intelepciunii, zambetul inerent tineretii, falsitatea vandabila a profesiei sale, larghetea in exprimare a barbatului sigur pe el in fata femeii ce-o vrea..si altele.
Aste doua...ce-or fi, ca nu mai sunt cuvinte, se hlizesc la mine cand imi aud glasul gutural chinuindu-se sa le articuleze. Tot ele se ascund prin parul tau si ma pun sa-ti dau ocol si sa-ti ridic suvitele rebele ca tine, una cate una, ca sa le gasesc..Tot ele usuca mina in pix atunci cand incerc sa le scriu si hartia alba de caiet dictando se schimonoseste si se inverzeste ca o frunza de loboda. Tot ele ii fac buza de jos sa sangereze individului care cersea in fata bisericii duminica la pranz, cand i-am intins un codru de paine, 2 bucati de anafura si o lingura de coliva ca sa le zica in locul meu..Si castile Sony de la cd-player-ul meu imi intrara la un moment dat in urechea interna atunci cand trecui prin fata "indienilor" care vindeau, pe taraba de pe Magheru colt cu Catargiu Lascar, muzica piratata, Adi Pesci Minunatu' cu "T.I....bla,bla,bla..."
Tot ele se plictiseau intr-o zi si m-au pus sa joc sotron cu tine, in patrate colorate cu creta galbena, verde, rosie, albastra...
Intr-o zi o sa-mi sara dracii s-o sa le iau la pumni pe T si pe I si o sa le pun sa stea in genunchi pe coji de nuci o ora pt. fiecare data cand mi-au iesit din gura aiurea.
Iar dupa ce isi vor fi ispasit toate cate m-au pus sa spun in numele lor, le voi imbraca frumos in iz de Blend-a-Med si, invaluite in ape de colonie Pierre Cardin, le voi trimite seara cand suntem singuri sa-ti escaladeze pieptul spre gat apoi sub barbie, apoi langa buze, pe obraz in sus la coada ochilor, apoi pe tample si in jos spre lobul urechii si am sa le pun sa faca...ce au fost menita sa faca, si sa spuna...