Saul ajunge sa se sinucida printr-un gest propriu de disperare si, poate mai mult, pentru ca a fost lepadat de Dumnezeu care il pusese imparat peste poporul lui. Vorbesc despre Israel. In zilele premergatoare bataliei cu filistenii care au ucis pe copiii lui Israel, Saul alerga la dumnezei straini, uitand de Dumnezeul poporului lui. Indraznise, chiar, sa il cheme pe Samuel din morti, prin femei care chemau mortii (prin mijloace pagane). Fiul sau, David, fusese deja uns ca imparat al lui Israel prin porunca lui Dumnezeu! Saul nu a fost decat victima propriului sau destin, destin care paralel cu cel al lui Iuda, despre care Isus spunea : "eu am venit sa mantuiesc intreg neamul omenesc, inafara de fiul pierzarii" cu referire exacta la Iuda.
Nu judec, nu fac nici cel putin gestul de a ma intreba de ce sinuciderea este sau nu un gest condamnabil. Ma refer strict la cei doi. "Acolo unde Dumnezeu voieste, este invinsa si firea, si hotarul randuielilor."
Eu nu pot sa ma sinucid dintr-un motiv foarte simplu: nu eu mi-am dat viata mea proprie. Si atunci, nici nu pot sa mi-o iau printr-un gest fara acoperire. Asta este motivul fundamental si poate unic pe care ar trebui sa si-l asume oricine ar putea fi tentat la un astfel de gest.
Desiree, daca discutia va continua in maniera inceputa de tine in acest topic, forumul nostru risca sa devina unul satanic si intr-un asemenea caz eu ma voi retrage dintre voi! (Sigur, nici nu am pretentia ca forumul sa fie in slujba crestinismului sau al oricarei dominatiuni de aiurea!)
Subiect: Sinuciderea (Citit de 18797 ori)
