rebecka mai facut sa plang.poate ca ai dreptate.nu stiu sigur ce sa cred si ce sa fac e totul trist in jurul meu.dar imi voi reveni si voi fi tare pentru el,nu pot ceda eu cand el are nevoie de sprijin din partea tuturor. va multumesc mult prieteni si pentru sfaturile date in privinta iubirii mele cat si ideile pentru noua mea pisicuta.stiu ca asteptati sa va povestesc ce s-a mai intamplat asa ca nu voi mai lungi mult vorba si voi trece la actiune.pai.........vineri cand am iesit de la servici,ma indreptam ca deobicei spre casa curioasa sa vad daca aflu ceva astazi.nu aveam mari sperante stiind situatia.asa ca ma gandeam cum sa fac sa ajunga scrisoarea pe care o plimbam cu mine de ceva timp peste tot.atunci o prietena ma sunat,nu ma asteptam si mi-a spus ca adi sta de vreo jumatate de ora pe balcon si se uita la o nunta in cartier,dar nu a bagat pe nimeni in seama.defapt nici nu avea cum pentru ca mama lui era si ea pe balcon.cand am auzit am luat repede metroul si am fugit disperata spre cartier,imi doream sa-l vad chiar si de la distanta,sa vad cum mai arata si sa-mi dau seama daca se simte bine,daca a reusit sa treaca cat de cat de aceasta lupta.vroiam sa-i vad zambetul
.dar nu am avut parte de acel zambet,am ajuns acolo si l-am vazut,l-am privit,arata bine,parca se ingrasase putin dar zambetul
.......zambetul nu mai era.era mai trist ca oricand,in viata mea nu l-am vazut atat de trist,statea si privea in jur,defapt ne privea pe noi,nu ne facea niciun semn.doar ne privea trist.am simtit cum mi se rupe inima,imi venea sa trec peste orice si sa fug spre el.binenteles ca nu am facut asta.nu am facut decat sa stau cu prietenii nostrii acolo,sa-l las sa ne priveasca si eu la randul meu sa-l privesc pe furis.ma durut aceasta departare dar am trecut peste,am zis ca nu va mai fi mult timp asa.la un moment dat a venit un prieten cu un motor,si stiind ca eu sunt inebunita dupa motoare ma invitat la o plimbare prin cartier.aici cred ca am facut o mare gresala,dar mi-am dat seama ft tarziu.in momentul in care m-am urcat pe motor si am pornit m-am uitat la adi.........isi schimbase privirea,se uita cu ura la tipu care conducea sau la mine,nici nu stiu pe cine privea defapt in acel moment.cand ne-am intors el nu mai era pe balcon si nici nu a mai iesit.mi-am dat seama ca nu am facut bine,desi nu vedeam de ce.pe seara m-am hotarat ca asa nu se mai poate si am pus scrisoarea in cutia lui de scrisori.nu prea vroiam sa fac asta pentru ca nu stiam cine o va gasi si daca chiar va ajunge la adi.sambata prietena mea s-a uitat in cutia lui de scrisori.scrisoarea nu mai era acolo.nici acum nu stiu daca sa fiu fericita sau nu,pentru ca nu stiu sigur ca a ajuns acea scrisoare la el
.dar sper din suflet sa fi ajuns si sa fi aflat ce simt pentru el.acum cel putin e posibil sa stie ca-l voi astepta linistita si ca intradevar il iubesc cu adevarat!
Subiect: viata e mult prea cruda.de ceeeeeeeee??????????? (Citit de 13629 ori)
