Situatia expusa de tine este foarte, foarte dureroasa..., iar eu deoarece sunt o persoana mai...copilaroasa iti spun cu sufletul deschis ca am plans..., am plans asa cum plang cand merg pe strada si vad oameni necajiti care plang disperati, iar in ochii lor vezi numai deznadejde si durere, neimpliniri si intrebari fara sfarsit...este...inuman...!!! Inuman pentru ei, inuman pentru noi cei care desi am vrea nu putem face nimic pentru ei decat sa ne oprim cateva clipe din drum, sa ne punem o mana pe umarul lor, sa le zambim si sa ne continuam drumul...
Aceasta situatie este grea deoarece acel om era....un batran...un batran caruia i s-a naruit munca de o viata, un batran care poate nu are bani nici sa isi ia medicamente, dar sa isi construiasca din nou o casa?! Unii spun ca vor veni ajutoare, ca i se va face casa...eu nu cred...deoarece oamenii nostri politici nu sunt atat de omenosi...eu nu cred in politica si nu cred in umanintatea oamenilor politici...Din punctul meu de vedere pentru ei sunt mai importante masinile din dotare, covoarele din sla parlamentului decat sa stie sa se opreasca macar o clipa in drumul lor sa vada cu adevarat acolo unde trebuie sa vada...in sufletul oamenilor!
Ar fi frumos ca de Craciun...Mosul sa le puna in piept o inima care sa stie sa bata...si sa le dea o constiinta care sa o faca sa fie calda si umana...ar fi chiar frumos!
Dar..., sunt sigura ca si pentru acel batran si pentru oricine dealtfel...pierderea unei persoane dragi este cea mai dureroasa...pentru ca oricat esti de puternic, oricat esti de bogat sau rece...niciodata, dar niciodata nu esti pregatit sa spui "adio" pentru totdeauna cuiva...este...sfasietor...este .............Doamneeee!!!!!!

Nu!!! Eu as pierde orice..., dar absolut orice...si pe mine si ceea ce insemn eu...orice, orice ce tine de mine si de lumea materiala...mi-as da pana si cariera...personalitatea....caracterul...ORICE...., dar sa ma gandesc ca as putea sa pierd vreodata omul iubit...NU...nu pot...nici nu vreau sa ma gandesc cat de goala si rece si fara rost si insemnatate ar fi viata asta fara el...!!!
Eu vreau sa mor inaintea lui...sau poate deoadata asa cum ne dorim...nu pot nici sa ma gandesc ca el ar putea muri inaintea mea...as innebuni de durere sau mi-as continua viata ca o leguma fara zambet si culoare...si as astepta in fiecare clipa a vietii mele sa ajung la sfarsit...acolo unde el m-ar astepta sa ma ia de mana sa imi spuna "vino in sfarsit la mine draga mea"....NU...categoric pentru mine lucrurile materiale nu au valoare in fata celor sentimentale si in fata oamenilor!
Daca as fi cel mai bogat om de pe pamant si viata m-ar pune sa aleg intre TOT ce am si OMUL IUBIT...nu as ezita nici macar o clipa sa zic...EL!!!
Atata timp cat am incredere in mine ca si persoana, in inteligenta mea...atata vreme cat am doua maini si capacitatea de a lua hotariri...stiu ca orice este material se poate reface...poate nu la fel, poate nu usor, dar se poate reface...insa daca pierzi pe cineva drag...nimeni, niciodata nu va mai fi la fel...nimic nu va mai fi la fel!!!
La mine sufletul mereu va fi mai important si va avea castig de cauza in fata banilor...deci este intr-adevar "suflet ianintea banilor" !!!