Incertitudine
Intind privirea-mi spre adanca vale a nesfarsitelor dorinti
Nimic din ce se-arata-n zare nu poarta slava neprihanitilor parinti
Colos de ganduri animate de-acelasi negrait pacat
Erupe din strafundul ochiului meu, nealinat.
Rup lantul ce ma osandeste cu zale infierate, grele
Tot sufletul mi s-a desprins de oase si de piele
Incert m-agat de firul nevazut al lumii
Tunet si vaiet se aud din negura genunii
Unde esti tu, o, spirit fara de prinsoare,
Duh neatins de patima si-ardoare ?
Intind privirea-mi spre adanca vale a descatusatelor dorinti
Nu mai e timp, nu mai e cale...
Este tardiv si intunericul s-a-nghesuit in minti !