Buna,
Incep banal.Ca de obicei, pentru ca nu stiu cum sa incep, chiar si cand vine vorba de tine...
E greu sa-mi leg cuvintele, e greu sa fac din vise, ganduri, simtiri si trairi vorbe pe care sa le pot scrie aici, in aceasta simpla forma, pentru tine.
Nu stiu cine esti.Dar daca stau sa ma gandesc, ce putem stii cu certitudine in aceasta viata ? Prea putine...
Te astept, te astept de poate prea multa vreme.Si mi-am pierdut rabdarea printre ararii luceferi ce strabateau cateodata cerul inimii mele... Apareau, se nasteau, si apoi piereau, in eternul ciclu al vietii si al mortii , in acest cerc pamantesc inchis de unde numai dragostea curata ne poate scoate.In inima mea ai ramas doar tu, ascunsa, ca un ecou al unui posibil viitor in care, imbratisati, vom privi spre cerul luminat de razele palide ale lunii, si il vom regasi in ochii nostri ce se vor privi cu multa iubire...
Te tin ca pe un ecou, ca si pe o speranta.Iti scriu ca si cum ai fii deja langa mine, desi imi esti departe acum.
Cine sunt eu ? Un om, un simplu om...
Cine esti tu ? Un suflet...
Oare cine suntem (si vom fii) noi ?
P.S:daca tu crezi ca merit atentia ta... contacteaza-ma... iti voi scrie aici, in acest spatiu dedicat iubirii, in fiecare zi data de la bunul Dumnezeu, cate-o poezie, cate-un gand, pana in clipa in care drumurile noastre se vor incrucisa...