Ti-a fost frica, cumplita frica, sa-ti intorci privirea spre tine insuti…
Stiai ce ai sa gasesti: numai amaraciune si ura.
Ti-ai insamantat sufletul cu muguri de speranta - viata fragila, alba.
I-ai crescut din nimic cum a plamadit Divinul cerul.
“Cum poate ceva atat de frumos sa fie fals?” te intrebai.
Visele nu mint niciodata!
Iti consumai adevarata existenta in intunecimea zbuciumata a pleoapelor…
“Cafea, cafea!” a strigat…”cu mult zahar, cafea!” –
anestezic negru.
Ai vazut crescandu-ti sub ochii neinchisi, obositi, o generatie de minciuna.
Tu singur ai sperat in mai bine.
Din toata marea de sentimente tu ai inteles doar iubirea.
Un om singur cu iubirea…
“M-am nascut din si pentru ea” spuneai.
Biet om, nu sti ca ea nu exista in afara ta?!
“?!? Inseamna ca NIMIC nu exista in afara mea!!!”
Subiect: In afara... (Citit de 1401 ori)
