Dar oare cumva aceasta misiune a noastra pe pamant nu e cumva de natura subiectiva? Adica eu sunt bun la mate si rezolv un exercitiu cu usurinta, dar nu-mi place materia. Pe de alta parte imi place sa scriu eseuri si daca gasesc pe cineva caruia sa-i placa cum scriu eu zic ca gata, asta e menirea mea, sa scriu esuri si sa-i fac pe ceilalti fericiti. Cum iti dai seama care e misiunea ta? Oare nu credem ca e acel lucru pe care-l facem bine, care ne place? De asta intreb, nu suntem cam subiectivi? Nu prea am incredere nici in stiinta, nici in religie. Daca ar fi o cale de mijloc, cam pe aia as alege-o, dar in privinta scopului meu pe pamant tind sa o iau pe partea stiintifica, sa cred ca nu sunt decat o mica rotita din marele ceas si in fuctie de cum ne comportam ceasornicarul poate sa creeze mereu angrenaje mai bune. Asta pana cand o sa se defecteze ceasul...