Tema cu imagine

[furia ingerului]

Mersi pt. aprecieri GeoSteph. Imaginea este luata de pe www.webshots.com.

In prima instanta fotografia mi-a sugerat libertatea in starea ei cea mai pura, acel avant salbatec al mustangilor surprinsi in goana nebuna parca inghetati in acelasi galop de mii si mii de ani, de cand lumea..
M-a frapat insa un element in planul secund al imaginii...calaretul. Prima data nu l-am remarcat, eram prea prins de iuresul natural al cailor. Mai apoi l-am vazut...m-am uitat de doua-trei ori parca nevenindu-mi sa-mi cred ochilor. Deodata natura umana invadase si acest cadru...
L-am acoperit cu un deget...dintr-o data natura virgina si-a reluat gradoarea neimblanzita si naturalul s-a substituit antropicului. Apoi am ridicat degetul...totul se schimba...omul era acolo, dominand descatusarea naturii prin calul de sub el si alergandu-i pe celalaltii spre tarc probabil...
Mahnire, cu acest sentiment am pus fotografia aici...

[serenity82]

Draga Furia Ingerului eu am aceasta imagine de mult ca mi-am instalat webshots dar sincera sa fiu desi am vazut-o de atatea ori nu am observat calaretul si nu cred ca l-as fi observat daca nu spuneai pentru ca frumusetea cailor din prim-plan m-a facut sa nu mai vad si in fundalul imaginii 

[furia ingerului]

Ai vazut serenity82 ce sentiment ai?
Ce splendida este intaia perceptie si ce devine la o privire mai atenta...
Pacat...ne bucuram de natura dar pretul platit este insasi sacrificiul naturalului domesticit...

[serenity82]

asa este. acum parca nu mai pot sa ma bucur de frumusetea peisajului pentru ca privirea imi zboara doar in fundal la acel calaret si sincer chiar nu isi avea locul in acest peisaj mirific.

[desdemona]

nu stiu de ce,darl-am vazut de la inceput pe calaret...nu am simtit liberatate..nici adrenalina...ci doar teama.ci doar "HAi sa scapam"
e simplu ce am spus?sentimentele nu au voi de complicatie...le complicam noi destul.

ce simtim cand vedem aceasta poza...nu este trucata..

[serenity82]

sincer cand am vazut poza m-am simtit prinsa copacii parca sunt niste spini care ne opresc sa tindem spre cer pentru ca cu cat credem ca am ajuns mai sus ei sunt mai sus decat noi si ramanem mici si inobservabili. pur si simplu imi dau impresia de o inchisoare din care nu pot scapa dar pot visa ca voi atinge luna

[Lorelei]

Mie imi inspira multa libertate si aspiratie spre ceva inalt la care chiar daca nu poti ajunge, poti spera... Luna plina m-a fascinat intotdeauna (coincidenta? azi e luna plina). Ma simt stand pe spate, intr-o noapte de iarna in padure si privind luna. Fascinatie!

PS. asta nu era subiect la tema de casa? Nu trebuia sa scriem poezie? 

[George Ene]

Lorelei: PS. asta nu era subiect la tema de casa? Nu trebuia sa scriem poezie?   

Eternitatea sprijinindu-se pe efemer:
Luna aruncată-n hăul din cer
peste vârfurile de gheaţă ale plutelor desfrunzite.
Mai precis: şocul albastrului-profund cu monedă,
pusă în valoare de sterpe siluete aburite...

[Little Rose]

fara sa vreau mi-am aruncat ochii pe denumirea pozei. dupa incendiu. ar putea sa imi schimbe putin viziunea asupra imaginii, dar nu. am simtit din primul moment incarcatura energetica a imaginii. aud trosnetul. suprasolicitarea e cuvant de ordine. trupurile copacilor se intnd, parca striga si vor sa fie oprite. dar cine sa ii opreasca?
cine sa ne opreasca intinderea spre luna, spre implinirea ei?

[pokemon]

Par a fi piedicile puse in viata....piedici ce trebuiesc depasite...asta am vazut....dar...este o imagine care mi ar da putere sa lupt pt aspiratiile mele...

[Just]

Pana la luna imi pare calea pe care o urmam in viata .
Copacii sunt drumurile pe care alegem sa pasim .
Acela drept fara nici o ramura pe care ne este imposibil sa ne inaltam ,sa inaintam  ;acela cu ramuri nu prea dese un drum anevoios parca potrivnic noua ,plin de obstacole si un drum bun ;copacul plin de ramuri care imi par ca niste maini intinse gata sa te ajute, sa-ti ofere sprijin in ascensiunea ta.