In a marii agitatie
Imi vars lacrimile tulburi
Peste valurile repezi
Peste ale noastre trupuri
Care stau imbratisate
Pe o stanca rece,dura
Sunt ambele tremurande
De iubire,de caldura.
Insa totu-i o iluzie
E un vis ce-odat-a fost
O sclipire,o lumina
O dragoste fara rost...
Ma duc inca o data
In acel loc...dureros...
Sa-mi amintesc din nou
Al serii minut frumos.
Dar ce vad?E-o umbra!
E-al tau suflet hoinar!
Incerc sa-l prind
Dar...in zadar...
Ma gandesc cu amagire
La acea dragoste pierduta
Si vad valurile repezi
Ce se lovesc de-aceeasi stanca.