Prietenia care ia foc

[Lorelei]

"Iubirea este o prietenie care a luat foc."

Ce parere aveti despre acest citat? Este dragostea o prietenie care ia foc? Cu alte cuvinte este prietenia primul pas catre dragoste sau dimpotriva, dragostea se intampla pur si simplu din senin, ca si cum ai sparge o farfurie? Este dragostea (si ma refer aici la dragostea dintre un barbat si o femeie) un proces de autosugestie pana la un punct sau pur si simplu o intamplare intre miile de intamplari ale lumii?

[Semiramis]

idealul este ca iubirea sa fie completata de prietenie. nici una, nici alta nu se pot intampla brusc.
intai (in principiu) te indragostesti...apoi, in cazul fericit indragosteala se transforma in iubire. prietenia vine de la sine, insa nu stiu daca poti face din partenerul de viata un confident.
in alta ordine de idei, doi prieteni pot avea senzatia ca se iubesc datorita apropierii...nu stiu daca din prietenie poate aparea iubirea dintre un barbat si o femeie.
parerea mea.

[Iosif]

O intrebare prea complicata pentru a putea fi procesata de mintea mea...

[viulian]

Iar eu ce reusesc sa pricep e ca fetele iar vor sa ne ameteasca. Prietenia nu devine iubire, prietenia devine comoditate (poate si sexuala) dar nu cred ca devinde iubire.

Un contra argument este citatul celebru: "hai sa fim doar prieteni".

[Semiramis]

iulian!!!prietenia poate deveni o dulce comoditate, poate deveni iubire, iar in cazul primei variante nu este obligatoriu sa se ajunga la sex...

[viulian]

Iar ma pacaliti eu raman ferm convins ca daca se ajunge la FOC este din cauza ca femeia isi doreste sa se intample lucrul asta.

Un barbat, daca nu intentioneaza sa faca amor cu o femeie, nu se va intalni cu ea mereu la o cafea, nu va iesi des cu ea in oras, etc. Eu n-am vazut barbati care doar stau acolo in sufletul femeii, sa lase femeia sa se indragosteasca el stiind ca nu va intra in relatie. Va afirma acest lucru raspicat de la incepu.
Pe cand o femeie va iesi cu un barbat, la filme, la teatru, la cafele, la discutii pana dimineata, chiar daca n-are nici cea mai mica intentie sa ofere mai mult sexual.

(evident, exista exceptii, dar in mare femeia mi se pare ca e mai inselatoare pentru un barbat neavizat). La un barbat e mai simplu sa te prinzi ca nu te vrea, pe cand femeia te suna, te cauta, vorbeste tot ce are pe suflet, te transforma intr-o foarte buna prietena a ei, si nici prin gand nu-i trece ca tu s-ar putea sa vrei mai multe din toata aceasta autenticitate flagranta a ei. Problema ta!

Ma gandesc ca apar schimbari si odata cu cresterea in varsta, atunci nemaifiind timp prea mult de jocuri.

Ma rog, revenind, mie mi se pare ca un foc bun incepe cu niste vreascuri uscate (adica tre sa fie o frustrare mare la mijloc, o asteptare intensa) si cu niste combustibil pe masura (gen mister sexual, erotism, intensitate a privirlor, rezonanta afectiva, samd). Iar cand celalalt e acolo de o gramada de vreme nu mai exista nici asteptarea nu mai exista nici intensitatea. Nici marea iubire pe care o intalnesti si totul de transforma, nu mai e.
E doar o comoditate, un soi de partener de pat, cu care ai ceva in comun, poate fi bine ceva vreme, dar pana la urma totul se stinge ca si cum n-a fost.

[Semiramis]

undeva acolo, fiece om poate se gandeste la sex in compania unui prieten de sex opus cu care se simte in siguranta...insa este posibil ca sexul sa strice...oricum, asa e, femeile va aburesc. 

[sunshine]

    Evident, viulian, ca eu nu am intalnit iubirea.Ai foarte mare dreptate. Eu, dupa 13 ani de casatorie, acum,la multinaintata varsta de 36 de ani, mi-am dat seama ca nu am intalnit iubirea.Cum?
 M-am indragostit fara voie de cineva , un baiat intalnit pe messengerul sotului meu.Si din vorba in vorba, din dorinta de comunicare si de a  asculta cuvinte frumoase, mi-am dat seama ce inseamna iubirea.
  Dar totul este mult mai complicat.Suferinta mea a inceput cu ani  in urma si  acum ma simt vinovata pentru sentimentele mele.
  Deci, nu este nevoie de prietenie ca sa iubesti.Iubesti si atat.
    Gresesc?

[sunshine]

si ,totusi, nu am ajuns la sex. nu cred ca se va ajunge aici, in pofida varstei mele inaintate

[viulian]

Aici e mai complicat - deja apare sotul in discutie - o a treia persoana. Initial vorbeam (sau cel putin asa am presupus) de un tip si-o tipa care nu au o relatie nici unul cu altcineva iar ei sunt doar amici. Poate apare iubirea intre ei, sexualitatea, misterul (nefiind legati intr-o alta relatie) ?

[Semiramis]

mister mai putin, sexualitate: probabil, iubire: posibil.

[Lorelei]

Eu cred ca o prietenie poate deveni dragoste (in sensul de dragoste intre o femeie si un barbat, nu dragoste frateasca), insa doar atat, poate. Adica nu e musai sa devina. Poate sa ramana prietenie si atat fara nici un fel de probleme. Eu am (si am mai avut) un prieten bun cu care ies din cand in cand si la care nu m-am gandit niciodata ca la un iubit (sunt destul de sigura ca nici el la mine).
Dar e adevarat ca si opusul e la fel de real. Iti dai brusc seama (de cele mai multe ori cand apare o terta persoana care "ameninta" sa devina iubita (iubitul) lui (ei)) ca de fapt sentimentele tale sunt mult mai profunde. E posibi8l sa fi fost intotdeauna asa fara sa o stii, dar sa nu-ti fi dat voie sa constientizezi lucrul asta (si aici pot exista o mie de explicatii). Sau e posibil ca de-a lungul timpului, pe masura ce il cunosti pe celalalt, sentimentele sa se schimbe (sa ia foc) sau tu sa te fi schimbat.
Se intampla, de altfel, si invers: cineva de care la un moment dat ai fost indragostit sa devina in timp doar prieten si sa ramana asa. Vorbea cineva aici de mister. Poate ca asta e si explicatia: se duce misterul initial, aura aia care-l facea sa para mult mai... si mult mai... Si atunci prietenia devine forma de existenta a relatiei.
Intr-o prietenie exista, cred, grade mai mari sau mai mici de intimitate, totusi nu cred ca se poate confunda cu dragostea.
Si totusi... uneori se intampla!
Complicate ale naibii prieteniile astea! Eu stiu un singur lucru: "Niciodata sa nu spui "niciodata"!" Dar asta e o alta discutie si poate va fi un alt topic.

[sunshine]

   Da, viata mea a fost intotdeauna complicata. Sa lamuresc un lucru: eu il iubesc pe sotul meu, dar nu cred ca el m-a iubit vreodata asa cum vreau eu. Si prieten sigur nu-mi este. Cum am mai spus, totul e complicat si nu aveti voi nici timp nici chef sa ascultati povestea mea. Aici intervine noua mea iubire care a avut rabdarea, la 28 de ani sa ma asculte si a recunpscut ca l-ar durea foarte tare daca as renunta la prietenia noastra.Ma intelege si imi da cate un sfat(barbat fiind ) .Eu nu cred ca-l pot schimba pe sotul meu ,este un om dificil si nu apreciaza nimic din lupta mea pentru iubirea noastra.
El nu mi-a fost niciodata prieten si a preferat sa se destainuie la oameni straini decat sa vb cu mine. Eu aflu mereu ultima sau niciodata.Dar ,ramanand langa el, ii dovedesc cat il iubesc ,insa asta nu ma ajuta pe mine, eu am nevoie de dragostea unui barbat (si cand spun dragoste nu ma refer la sex) si cred ca am gasit-o ,sau fac aceeasi greseala iubind fara sa fiu iubita.
  FOARTE COMPLICAT , NU??!!!!

[viulian]

cred ca o prietenie poate deveni dragoste (in sensul de dragoste intre o femeie si un barbat, nu dragoste frateasca), insa doar atat, poate.

Pai pana acum sunt presupuneri care imi suna a presupuneri de dragul generalitatii. Eu am oferit cateva motive pentru care nu poate, da' as vrea sa vad si eu femeia care s-a culcat cu cel mai bun prieten al ei, cu confidentul, cu amicul care il stia de ani de zile, acea prezenta transformata in prietena ei cea mai buna, cu care a povestit vrute si nevrute atatea nopti si fara ca vreodata sa se fi gandit sa incerce cu el ceva mai mult.
Si daca mi-o aratati, as vrea s-o intreb daca i-a si placut, si nu cumva de fapt regreta ca a facut asta, ca mai bine lasa lucrurile cum erau, ca acum s-a stricat relatia, etc.

Deci ?

O alta abordare Cu o anumita metoda, sistemul de ecuatii

x = 2
x = 3

are solutia x = 2.5 (pentru cunoscatori  metoda celor mai mici patrate).

Ce vreau sa zic este da, exista o solutie si pentru chestii aparent imposibile, exista undeva o probabilitate diferita de zero ca o relatie amicala, platonica sa devina marea iubire, marea descoperire, marea calatorie cand de fapt fericirea era acasa, aproape, tactila chiar, de deschis narile si inspirat adanc de cat de aproape era.

Dar nu e doar o utopie ?

[Lorelei]

As zice ca absolutizezi de dragul absolutizarii. Adica pui cateva conditii care nu se pot implini (teoretic, dar nu se stie niciodata  ) simultan: sa fi petrecut nopti cu el, sa nu-ti fi trecut macar prin cap vreodata ceva mai mult, sa fie "prietena" cea mai buna. Acuma cine absolutizeaza? Eu vorbesc de prieteni relativ normali  , adica acei prieteni cu care iesi la un suc, la o bere (chiar daca se prelungeste pana la 3-4 dimineata), acei prieteni care te ajuta cand ai nevoie sau te sprijina in situatii grele, dar care nu e musai sa fie confidentul absolut si prietena absoluta si prezenta ubicua in viata ta.