exista sau nu exista??...

[Zeul]

 Credinciosii diferitelor religii ( budismul, crestinismul.etc.) accepta si incurajeaza credinta intr-o fiinta suprema , divina care este creatoarea omenirii, argumentele in sprijinul existentei acestei divinitatii fiind vagi, teoretice, generale.
  i n cazul aparitiei fiecarei religii ,un factor comun este existenta unui trimis , reprezentant al divinitatii (Mohamed,Isus,etc.), care avea misiunea sa raspandeasca credinta respectiva.
  Un non-sens evident este conceptul ce sustine ca daca fiecare popor ,inca din antichitate , credea intr-o fiinta divina , in consecinta , rezulta ca aceasta exista.Deasemenea conceperea lumii este atribuita unei divinitati ,pe baza rationamentului :" nu se stie exact cum s-a produs Big-bangul , in consecinta este obligatoriu ca o divinitate sa fi fost implicata ".
Momentul de dupa moarte este explicat, ca trecerea in rai sau iad, aceasta fiind un concept relatat in Biblie , concept ce nu se poate dovedi sau infirma , acesta fiind inca un exemplu de rationament speculativ.
   Un alt concept eronat este acela ce sustine ca fara existenta unei divinitati (ex.Dumnezeu) morala nu ar exista, iar omul s-ar comporta asemenea necuvantatoarelor (animalelor).Crestinismul neaga , capacitatea omului de a fi moral daca Dumnezeu nu ar exista , chiar daca in Biblie este precizat ca omul a fost creat cu propria judecata , si capacitate de decizie !Credinta in ceva superior e o pura fantezie umana...dar necesara,desigur.Odata cu evolutia omului a evoluat si credinta.P.S:Imi cer scuze daca nu am nimerit site-ul pt. a scrie aceste pareri dar oricum..

[viulian]

Pai multe prejudecati sunt eronate, da.

Dar negand astfel existenta unei fiinte superioare (mie imi place sa o numesc Existenta), nu negi decat implicatia ca fiinta exista deoarece prejudecatile sunt adevarate. Acolo este un "reulta ca" si nu un "daca si numai daca".

Eu cred ca sunt si cai spirituale de a ajunge la aceasta Existenta, acolo unde ratiunea nu prea functioneaza, in sensul de a opta catre adevarul sau falsitatea Existentei. A stabili valoarea de adevar este o abordare cu tenta generalizanta, o abstractizare, pe cand realizarile spirituale sunt realizari strict individuale. Si nu poti comasa trairile tuturor intr-o teorie unificatoare (si nu ma refer la credinciosi in genera, care cred in ceva) ci includ si ateii. Caci nici un ateu n-a reusit sa dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu (doar a reusit sa demonteze anumite prejudecati), si nici un credincios sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu.

Este doar o alegere personala sa crezi sau sa nu crezi, si parerea mea e ca e cam acelasi mecansim la cei atei ca si la cei credinciosi. Adica si ei aleg sa nu creada, cu toate ca de fapt nu au o dovada ca Dumnezeu nu exista. Ei doar stiu ca anumite prejudecati sunt false, dar n-au cercetat dincolo.

[Maria]

   Zeule ai nimerit bine. Suntem o ,,familie mare''. Fiecare postam parerile si ideile noastre, gandurile bune, alteori si cele usor  incalcite. Scuza-ma te rog, ajunsa-i direct si vreau a-ti spune ca si-ale tale sunt incalcite tare. Se vede c-ai citit doar titlul bibliei, si vorbesti mai mult din teoriile altora. Pai cum iti veni tie sa spui ca Iisus si Mohamed, sunt doua persoane, reprezentante ale Divinitatii?
     Cum sa plecam mai in iad sau rai, pai uitasi ca Dumnezeu facu gradina edenului, aci pe pamant,si ea, musca din mar? Nu moartea aduce viata vesnica, usurarea si ascultarea este aici,...doar asa primim viata vesnica.
      Zeule, daca citim biblia doar asa ca pe o carte istorica, talmacind noi dupa ureche, n-o sa intelegem decat ce vrem sa intelegem(nu-i cuvantul potrivit,...dar ma rog acceptal)
     Sti zeule, te-as intreba eu,...cum percepi tu ,,umanismul''asta?Din ce punct de vedere ti-a facut bine?

[digitty]

 Vreau sa va spun ca eu tin post si ma impartasesc de 3 ori pe an...spun rugaciunea in fiecare seara,merg la biserica....dar eu cred ca Dumnezeu este doar "un ceva" invetat (nu prea e cuvantul potrivit..) de oameni,pentru ca acestia sa aiba in ce crede...caci fie ca vrem sa recunoastem,fie ca nu,toti credem in ceva,bine sau rau...e alegerea ta. Eu nu am citit biblia (recunosc),dar in schimb sunt foarte atenta la orele de religie de la scoala,ore care in care va spun sincer ne-a fost explicata biblia si semnificatiile ei,de la cap la coada...  nu exista mai multe religii...de fapt este un singur Dumnezeu,o singura divinitate,singurul lucru care difera de la o religie la alta,este felul in care adeptii inteleg semnificatiile celor relatate in cartea sfanta... Daca nu ar fi acel "ceva" in care sa credem,atunci nu am mai avea constiinta iar toata lumea s-ar purta exact ca necuvantatoarele... asta e parerea mea..

  Si daca incerci sa convingi pe cineva sa-si schimbe religia,este un pacat 

[Evangeline]

 

Si daca incerci sa convingi pe cineva sa-si schimbe religia,este un pacat   

Interesanta idee, habar nu aveam ca este pacat

 

[Lady Allia]

Eu...nu merg la biserica prea mult..., dar cand merg, merg pentru ca asa simt...pentru ca o fac din suflet si nu pentru ca este un obicei...un ritual...stiu ca atunci simt ca trebuie sa merg si...atat.
Dintotdeauna am avut teoriile mele despre religie, despre modul in care oamenii se lasa condusi de majoritatea si uita la un moment dat sa aleaga, sa simta si sa faca ceva pentru ca asa vor ei...asa simt ei...fac pasi, dar sunt impinsi din spate si de cele mai multe ori totul devine o rutina...o obisnuinta..., iar D-zeu devine ceva intre "a fi si a nu fi"...o Divinitate pe care multi o recunosc, dar putin vor sa o inteleaga...sa o asculte...sa ii simta inima...glasul...este ca un clopot imens care bate, dar pe care nu il aude aproape nimeni de zgomotul infernal al fatadelor de "buni credinciosi".
De mica L-am simtit aproape...vorbeam cu El...radeam cu El...ma suparam pe El...uneori ma si certam...da......si nu mi-e nici frica, nici rusine sa o recunosc...la urma urmei este un Tata..., iar ceea ce reprezinta El pentru mine...este special...nu trebuie sa citesc nici o Biblie (desi am citit), nu trebuie sa aud nici o predica, nu trebuie sa vad biserici....ca sa stiu ca El exista...este in mine...este cu mine...este in tot ce am eu mai bun si mai frumos...este cel mai pur gand..., iar ca sa stii ca ai un Tata...nu trebuie sa ai dovezi...este una fara de tagada...faptul ca Existi...!
Nu cred ca conteaza in ochii Lui unde te rogi...cum te rogi..., dar conteaza sa o faci sincer...deschis, fara minciuni...fara lacrimi false...atunci cand o faci sa fii doar tu si EL....si sa stiti asta! Nu conteaza sa ingenunchezi pentru El...conteaza sa ingenunchezi pentru tine..., dar sa fie pentru El...si nu o fatada de clovnerie ieftina.
Uneori nici nu vroiam sa stiu ca mai exista...eram suparata... mi se parea ca nu ma asculta...ca atunci cand un tata vine de la servici obosit...si uita sa te salute..., dar dupa ce bombaneam...si ma plangeam...adormeam fericita...stiam ca este oricum acolo...si probabil era ocupat sa imi aline sufletul, iar eu nu eram in stare sa vad asta...
Alteori...ma trezeam tipand cat ma lua gura:
- Uite Doamne....ningeeee! Ninge...ce ti-as trage un bulgar, dar tare mi-e teama ca o sa imi trimiti inapoi unul si nu stiu daca o sa ii fac fata... !
Si uite ca nu mi-e frica sa zic asta...nu cred ca e blasfemie...nu cred ca El e suparat...dimpotriva...cred ca zambeste...pentru ca sunt sincera...sunt sincera si cand as vrea sa fiu un fulg usor ca sa pot sa ma ridic pana la El sa ii saruta mana...sunt sincera si cand m-as juca cu El ca si cu un parinte bun.
Mai sunt fraze de genul "nu ti-e frica de D-zeu?"..."poate te bate D-zeu daca faci asa"..."D-zeu nu bate cu bata.."...si multe altele, iar daca ne-am lua dupa fraze din Biblie...D-zeu nu ar fi intruchiparea cea mai pura a bunatatii, luminii si iubirii...ci o entitate care pedepseste si ia fii si fice ca sa se convinga de credinta oamenilor...
Imi pare tare rau..., dar eu una nu pot sa cred asa ceva!!!
Pentru mine El exista nu pentru ca s-au inventat preoti care sa ne convinga de El...nu pentru ca Moise a citit cele zece porunci...nu pentru ca eu sa devin mai buna din teama de el...sau pentru ca altfel nu as avea morala sau constiinta...pentru mine El exista pur si simplu...este in tot...peste tot..., iar dovada ca El exista suntem noi...partea aceea minunata din noi care spune..."NU" cand e vorba sa facem ceva rau...care ne ajuta sa fim frumosi....sa stim ierta...sa iubim copii...exista pentru ca...simt pur si simplu ca exista...!
Exista  ca sa iubeasca....nu sa loveasca....sa ocroteasca nu sa pedepseasca...sa ne mangaie nu sa ne trasneasca...exista si se bucura de noi...este bun, este milostiv, este iertator...eu nu pot sa Il vad altfel...nu L-am vazut altfel niciodata...decat ca un bunic frumos...plin de zambet...de brate deschise...de lumina...care niciodata nu e capabil sa faca rau...doar ca unii il percep altfel...il simt altfel...numai El ne simte pe toti...fara exceptie...la fel!
Asta e legatura mea cu El...asa vad eu religia...! Religia noastra e una singura...CREDINTA...atat! Iar credinta trebuie sa fie deplina...sa o simti...sa fie sincera! D-zeu...poate fi numit oricum...important este sa stii sa IL simti..., iar cand Il simti sa stii sa Il recunosti!