de parca ma sufoc langa ea

[cristiansen]

salut

asta e prima oara cand intru pe un forum, nici chat-uri n-am mai incercat.
ce spuneti despre situatia, binecunoscuta aproape tuturor cred, in care ajungi sa nu-ti mai doresti lanaga tine prezenta persoanei pana mai ieri atat de indragita?

[Maria]

   Nu cred  ca ti-a fost niciodata draga, daca ai ajuns sa spui ca te sufoca...
   Ti-a fost doar ceva necesar,ca un antinevralgic. Cred ca-i imposibil sa spui, asa, fara nici un motiv, ca persoana iubita ti-a devenit un ghimpe.
   Nu cumva tu esti indragostit de o alta, si nu sti cum sa scapi de biata fata? Nici in cazul asta nu esti de laudat,...dar ma rog probabil varsta-i vina.Si in cazul asta incearca sa joci cinstit, adica sa te educi, sa sti ca niciodata oamenii, si cu atat mai mult relatiile nu se schimba asa ca pe,,tinuta intima''.Oamenii se respecta, atat ca persoana, cat si privitor la mentalitate, parere, demnitate.
   

[Lorelei]

Maria, nu cred ca ai dreptate... Adica si mie mi s-a intamplat. Si eu am stat o groaaaaza de timp langa cineva care odata a fost toata viata mea (simteam ca mor numai la gandul ca l-as pierde vreodata) si pentru care acum n-a mai ramas nimic, nimic, nimic... poate doar simpla prietenie (vorbim in continuare). Si crede-ma se poate. Pentru ca ne schimbam. Sau realizam ca de fapt am iubit o imagine, proiectia noastra a ideii de un EL sau de o EA... Important este, cred, sa nu tragem de o relatie in care simtim ca ne sufocam pentru ca nu facem decat sa ne mintim singuri. Aia nu e dragoste, e cel mult dependenta, indiferent ce va fi fost vreodata. Poate n-am sa gasesc niciodata ceea ce caut (nu numai "poate", ci chiar "probabil") dar macar nu voi inceta sa caut acceptand compromisuri.

[cristiansen]

ma bucur lorelei.
in ce priveste cautarea cred ca niciodata nu o facem, decat cel mult inconstient, atunci cand suntem singuri. situatia se schimba in momentul in care cunosti pe cineva care a activat in creierul tau un locsor(cica tot ala care e resposabil si de placerea pe care o simtim cand mancam ciocolata),, si de atunci incepi sa simti ca esti in cautare-de calalalt, de mangaierea lui, de sarutul lui, de simpla lui prezenta, chiar si de 
palmele si injuriile lui(caci le vrei, o doamne cum le vrei!). ti se pare atunci ca de o viata intreaga il cauti, si de aici poate confuzia ca esti intr-o continua cautare a ceva sau cineva care sa se ti se potriveasca pe deplin sau mai stiu eu, cand de fapt nu vrei  zic eu decat sa-ti satisfaci niste nevoi momentane care pot fi: ah ce m-as culca cu aia, sau ce m-ar place sa am acum pe cineva care sa ma poata mangaia pe frunte si sa-mi zica: 'lasa iubitule ca uite asa si pe dincolo'.

[Iosif]

Atunci cand spui ca ai ajuns sa crezi “de parca ma sufoc langa ea” practic te referi la problemele tale personale. Nu exista sa te sufoci langa cineva! Cine te obliga sa stai acolo? Cine te opreste sa vorbesti despre aceasta “sufocare” cu persoana “vizata”?
Sufocarea este doar in mintea noastra si cred ca este produsul carentei de comunicare! In orice fel de relatie este bine sa se creeze si pastreze transparenta. Este bine sa se vorbeasca deschis despre aceste probleme care duc la sufocare (si chiar duc!). De exemplu te deranjeaza ca un prieten te viziteaza prea des, ce faci? Te gandesti “cum sa ii zic asta?!”, “cum sa ii zic ca ma deranjeaza ca vine la mine prea des?!”, mai ales daca il vezi entuziasmat si bucuros ca poate sta cu tine. O problema putitel cam complicata, nu-i asa? Nu! Noi o complicam! Se poate spune in modul frumos si politicos ca ai nevoie de mai multa intimitate, ca ai nevoie de mai mult timp pentru tine, etc. Omitand sa faci asta ajungi in starea de sufocare. Evident, exemplul dat de mine aici este unul banal, insa cam acesta este “mecanismul sufocarii”. Streangul se strange pe gat cu fiecare ascundere a realitatii!
O alta cale de sufocare (cum bine s-a spus mai sus!) este pastrarea unei relatii chiar daca sunt semne cat se poate de concrete ca ea nu mai merge! Si aici se manifesta aceeasi sufocare ca produs al aceleiasi greseli! In loc sa vorbesti deschis despre problemele existente te ascunzi (in tine) sperand (in zadar de cele mai multe ori!) ca lucrurile se vor schimba de la sine!
Cand doi oameni traiesc impreuna, se imbina de fapt doua tipuri de conceptii, fapt care de cele mai multe ori da nastere la tensiuni si conflicte, fiecare crezand ca modul sau de actiune este cel potrivit. Cel mai bun remediu contra acestei sufocari este imbunatatirea comunicarii intre parteneri (oameni).

[Iosif]

Legat de acest subiect recomand sa cititi Ten Steps to Better Communication.

[DIANA]

Eu cred ca nu o mai iubesti, pur si simplu. E ciudat cum sentimentul asta sublim poate sa dispara si sa lase loc altora, total opuse, insa asta este! Poate cel mai bun lucru ar fi sa va vedeti fiecare de drum, fara a mai cauta vinovati, solutii, etc.

Joseph, eu cred ca atunci cand doi oameni traiesc impreuna, nu se nasc neaparat conflicte, ci, dimpotriva, acolo unde exista iubire,  cei doi se modeleaza reciproc.
Mi se pare ciudat cum cautam solutii de compromis pentru imbunatatirea comunicarii dintre noi, oamenii, in ciuda faptului ca, pentru a nu rani, pentru a avea tact, trebuie sa mintim. Adevarul lasa intotdeauna un gust amar.

Imi amintesc de un fel de banc: cica era un tip care ori de cate ori auzea soneria de la usa  isi lua pantofii si pardesiul pe el. Apoi deschidea usa sa vada cine il cauta. Daca era o persoana pe care vroia sa o evite, ii spunea "Scuza-ma, tocmai plecam". Daca era un musafir drag, ii spunea "Tocmai am ajuns acasa".

[Iosif]

Joseph, eu cred ca atunci cand doi oameni traiesc impreuna, nu se nasc neaparat conflicte, ci, dimpotriva, acolo unde exista iubire, cei doi se modeleaza reciproc.

Da, dar daca eu ma modelez dupa ea, ea dupa mine, dar tot apar unele neintelegeri? Cred ca nu exista pereche sau familie in care sa nu apara neintelegeri. Iar modelarile astea.. am sa citez aici o fraza care mie nu imi face deloc placere sa o aud "am schimbat atat de multe la mine incat nu mai stiu cine sunt".
Cat de multe schimbam de dragul partenerului? De ce nu ne asumam raspunderea pentru aceste schimbari? Are rost sa te schimbi de dragul partenerului? Si din nou trebuie sa zic: inainte de a schimba ceva la tine intreaba cat de necesara este aceasta schimbare! Gandeste-te bine daca din punctul tau de vedere se merita sau nu! COMUNICARE!

Adevarul lasa intotdeauna un gust amar.

Dar minciuna? Mai bine adevar amar decat minciune dulce!

[DIANA]

Chiar daca apar neintelegeri, important e ceea ce predomina intr-o relatie. Si apoi, modelarea in cuplu nu e un proces tocmai constient, pe care sa il poti analiza inamanunt, sa cantaresti ce merita si ce nu merita sa schimbi de dragul partenerului! Si e bine ca e asa, altfel cred ca am ajunge sa uitam sa traim pentru ca tot timpul ne-ar fi ocupat de analizele astea.

Cat priveste adevarul amar si minciuna dulce... ca sa preferi una sau alta din ele, merita sa discutam despre utilitatea fiecareia, ceea ce difera de la caz la caz, de la situatie la situatie.

[Iosif]

Clar, analiza nu se face in fiecare moment. De obicei se face in impas. Atunci iti aduci aminte cum ai schimbat tu cutare lucru, atunci stai sa te gandesti daca a meritat..
Minciuna.. Ce utilitat poate avea minciuna? Te salveaza pe moment si atat!