Capitolul I
"Sa-mi atinga gura mea
cu sarutul gurii lui;
ale tale dezmierdari
intrec gustul vinului.
Cu miros placut, curat,
mirodenii ma imbata;
numele tau minunat,
invaluie viata-mi toata.
Esti iubit de fete multe,
tu, insa, ma vrei pe mine...
S-alergam, ma tragi, iubite,
in odaia ta, Minune!
Ma voi bucura de tine.
Iubit esti, mireasma vie,
Dezmierdarea ta-i cantare,
un prilej de veselie.
Frumusetea mea divina,
soarele mi-a ars la vii.
Ce stiti voi, ce cautati vina?
Desi-s neagra, sunt a lui!
Eu te caut ratacita,
ma-ntreb: unde ti-e pasunea?
Unde-i turma pastorita?
Unde-ti implinesti odihna?"
"De nu stii, o, preafrumoaso,
iesi pe-a turmei mele urme,
si ai tai iezi ii pazeste,
langa pastori, la colibe...
Ce frumosi obrajii-ti sunt,
in al lantului contur;
minunat e al tau gat,
cu margaritare-n sir!
Da, de aur lantisoare
si cu stropituri de-argint
ii va face surioarei,
scumpei lui, al ei iubit."
"Imparatul sta la masa,
nardul meu al sau miros,
isi raspandeste in casa
iubitului meu frumos.
Un manunchi de mir el este,
strugure de malinita.
Pe-al meu piept se odihneste,
rod din En-Ghedi, din vita!"
"Preafrumosi iti sunt iubito,
ochii tai de porumbita!"
Preaiubite, ce placut esti,
in a campului verdeata!"
"Unde cedri-s grinda casei,
chiparosii pardoseala...
Noi ne desfatam, iubito,
nestiind de oboseala!"
Capitolul II
"Eu sunt din Saron trandafir,
Un crin printre spinii din vai.
Ca-ntre copacii padurii, un mar,
Este iubitu-mi intre flacai.
Eu stau la usa lui cu drag
Si gust din rodu-i dulce;
Isi flutura dragostea ca pe un steag,
In casa lui ma duce.
Turte de struguri sa-mi dati,
dragostea sa-mi pot vindeca,
Cand cad in puternicu-i brat,
Ma inalta cu dreapta sa."
"Pe caprioare si pe cerboaice,
Voi, fiice din Ierusalim,
Pana nu vine dragostea dulce,
Sa n-o treziti, ca nu iubim!"
"Preaiubitu-mi cum vine aud,
Peste munti, peste dealuri sarind,
Ca o caprioara, ca puiul de cerb,
Iata-l! El e dupa zid.
Printre zabrele-n odaie-mi priveste
Si-mi zice: 'Iarna-i trecuta!
Ploaia-a-ncetat, nu mai este
Si-a campului floare se-arata.
E vremea cantului de pasari,
A smochinului rod parguire,
Miros imbatator e-n vii,
Iubita mea,-i timp de trezire!
Vin' porumbita mea divina,
Fa-ma s-ascult vorbele-ti dulci,
Srata-mi fata ta senina,
Nu sta in scobituri de stanci.'
Preaiubitul este al meu doar
si-i apartin pe totdeauna,
L-al viilor in floare hotar,
Printre crini isi paste el turma".
"Pana-n a zilei racoare,
La lungirea umbrei-n amurg,
Intoarce-te ca o caprioara,
Sari peste munti, ca un cerb."
"Nimic sa nu lasi sa desparta
Inima mea de a ta niciodata,
Iar vulpile mici, prindeti-le-odata,
viile-n floare sa nu le strabata!"
[..]
Subiect: Cantarea cantarilor - a lui Solomon (Citit de 1895 ori)