Daca puteti sa ii reprosati acestei scrieri banalitatea, nu puteti, cu siguranta, sa o condamnati pentru lipsa ei de adevar.
Desigur, se poate spune ca nu toata lumea isi reprezinta realitatea la fel ca mine. Totdeauna vor exista oameni care vor gandi ca viziunea unuia sau altuia asupra realitatii este, de fapt, ireala sau peste realitate (suprarealista). Si eu resping felul acesta de realism care nu are de ex. decat una, doua dimensiuni din trei, patru sau
"n" dimensiuni.
Ce valoare de adevar e acela care uita sa recunoasca realitatile oamenilor cele mai profunde:
dragostea, moartea, mirarea, suferinta si visele inimilor noastre?
Sigur, nu am intentia sa dezbat in public aceste probleme. Acestea inseamna viata si se pot intoarce impotriva mea. Astfel de idei, de multe ori, nu pot incapea in conceptia altuia, nu trebuie sa intervina, ci sa lasam pe altii sa traiasca, sa-si elibereze singuri obsesiile, fantasmele, universul.
Omul cred ca trebuie lasat sa se nasca singur, sa prinda forma, sa existe.
Sper sa fi raspuns unor intrebari care nu s-au pus. Daca vreti sa stiti mai multe despre aceste lucruri, scrieti criticilor mei (de ex. Escu
). E meseria lor sa explice. Le dau intreaga libertate si nu voi face nimic altceva decat sa ma supun.
Subiect: Iubirea-mai exista ea ? (Citit de 21799 ori)
