...demult pierduta de curand gasita...pierduta intre pete de culoare, intre alb-negru, intre melodii fara ritm si tablouri fara esente...ca si cand viata ar fi facut o gluma cantand pentru un om care nu aude si pictand pentru un om care nu vede...
..in tot drumul meu am cautat oameni...oamenii carora sa nu le fie teama sa rada, sa nu le fie teama sa planga, sa nu le fie teamasa se bucure, sa nu le fie teama sa fie tristi...oameni care sa stie ce inseamna sa viseze si sa nu le fie teama de vise si de momentele in care s-ar putea trezi...
...nu cred ca in viata asta ne defineste ceva mai frumos decat iubirea si sufletul...la urma urmei ele sunt tot ce conteaza...restul este...inconsistenta...fara gust, fara culoare, fara ritm...doar goala si absurda.
...imi place sa visez mereu...pierd clipe intregi cu ochii larg deschisi...si ma bucur ca stiu ca atunci cand inchid pleoapele pastrez inca visarea intr-o lacrima pe coltul sufletului...ma bucur ca mai stiu visa si mai cred in vise.
...imi plac oamenii...imi place sa cred ca nu exista rautate...imi place sa fac ingerasi in zapada si ma bucur ca un copil cand simt primii fulgi atingandu-mi obrazul...
...ador Craciunul...luminitele care palpaie jucaus pe bradulet, globurile in care imi place sa imi scald ochii, colinzile, focul care palpaie si daca as putea nu as lasa atmosfera de caldura, de liniste si iubire magica din serile de Craciun sa plece niciodata...le-as pastra mereu...
...imi place sa rad...imi place sa glumesc mult...imi place sa vad oameni fericiti...sa vad indragostiti pe banca sarutandu-se...imi place sa vad batranei plimbandu-se de mana si privindu-se inca gales...imi place sa zambesc oamenilor...imi place sa ma agat de zambetul lor...imi place sa ma joc cu copii si sa ma murdaresc pana in varful urechilor daca asta ii incanta...
...imi place natura si iubesc muntele...escalada si brazii...varfurile semete si tipatul soimului....soarele pe care juri ca il atingi si luna care te mangaie in timp ce vantul se aude printre copaci...
...off...si as putea visa inca mult..., dar vreau doar spun ca aici...la voi m-a oprit ... IUBIREA... sentimentul prin care ea pluteste si se simte pulsand din versuri, din cuvinte, din voi..., iar asta mi-a incalzit sufletul si m-a facut sa ma opresc...
...sper sa raman cat mai mult si sper sa ma primiti in familia voastra caci tare mi-ar placea sa plang, sa rad, sa ma bucur si sa simt alaturi de voi...
......................................................................................
Ramona-Sandrina , 28 de ani, Oradea
Subiect: am invatat sa pasesc, iar printre pasii sufletului m-am oprit aici... (Citit de 14159 ori)