Hai Steaua! ţip ca un sărit,
Repriza e prea lunga,
De-atatia nervi a trebuit
Sa rod nonstop o ciunga.
Croim, scuipand seminte, drum
Culorii ros-albastre,
Dar satisfactia-i acum
A galeriei noastre.
Pe Becali l-am lamurit
In Maibach cand se suie
Ca un pagan reconvertit
Sa-njure ca in U.E.
De `86 mi-este dor
Si-n patima-mi adanca
Eu pentru Steaua vreau sa mor,
Dar nu acum. Nu inca!
Poezia parodiata
La steaua
de Mihai Eminescu
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.