Eu si cu soarta suntem la cuţite,
Nu mai jucăm "şeptic" sau "popa prostul",
Precum un zar, mi-a dat pe nesimţite
De-a berbeleacu' liniştea si rostul,
Asteapta, zdreanţa, să îmi sune ceasul,
Cu moartea să mi-o trag, la cununie,
Desi i-am interzis să-şi sufle nasul
În ciorba mea cu iz de tragedie.
Mi-e şchiop tărâmul. Cabule în mine,
Agonizeaza. Trupul le e cuşcă,
Iubirea-mi cocoşată-abia se ţine
Cu aripa de suflet, dar tot muşcă...
Poezia de la care s-a pornit:
vreau să dansez pe lame de cuţite
de Ion Nimerencu
vreau să dansez pe lame de cuţite
să-mi cheltui banii şi să beau ca prostul
căci moartea asta prea pe nesimţite
mă ameninţă când îmi caut rostul
şi mult mă tem să nu îmi cânte ceasul
în noaptea nunţii sau la cununie
sau chiar atunci când mă conduce nasul
spre sânii tăi pufoşi de păpădie
vreau să dansez să nu mai ştiu de mine
oricât m-aş zbate viaţa e o cuşcă
şi jocul ăsta nu ştiu cât va ţine
căci moartea iată de calcâi mă muşcă
Subiect: Eu si cu soarta suntem la cuţite (replica) (Citit de 1389 ori)