-Cuvantul?
Da! El e vinovat!
Dati vina pe el,
caci din cauza lui
ne-am suparat!...
Sau nu?
Sa fie oare glasul,
cel ce ne-a tradat pasul
cu care abia am atins
podeaua dorintelor noastre?
-Maiestate constiinta!
De ce folosesti vocea
spre a ne dezvalui
secretoasa sentinta?
De ce nu ordoni mintii
spre porti sa se indrepte,
cu un pluton de ganduri
in scuturi sa se certe?
Sau tu ai fost cea care
ai pus totul la cale?
Da...
Te-ai culcat pe-un timpan
si acum impui nepasare!
Ai aruncat in beci
o inima ranita...
Nici macar nu clipesti,
doar taci! Neclintita!
Supune-te indata!
Sub al meu sens sa pieri!
Nu vom accepta-n veci
ispite incoronate
sa ne explice noua
cine are dreptate!Deci...
vom spune tuturor
ce hram ne poarta dama
si cum in noi cultiva
suferinta si teama!
Ai fost! Noi te-am invins!
Pana si sentimentul
te-a ignorat si respins...
Deci, du-te!
In Neant sa te vezi!
Cugetul ne e rege de azi.
Tu esti...
cea care pierzi!...
3 feb 2005
Subiect: Duelul constiintei (Citit de 1540 ori)