Te-am priponit, odata, prin razoare (parodie)

[Rudy Valentino]

Te-am priponit, odată, prin răzoare,
De noaptea până ziua pe lumină,
După copaci, zbanghie, o vecină
Ne spiona, sorbind dintr-o licoare.

Rapid, scoteai opincile, senină,
(Semnaliza la nări o cruntă boare),
Cădeau cotrenţe-n putredă ninsoare
Ce pe crenguţe veştede se-anina.

Dintr-o remorcă şuie, beţi, coboară
Un grup de tractorişti şi, rând pe rând,
Privesc la nurii tai cam într-o doară,

Eu meditez în colţul meu de gand:
"Unde-am găsit asemenea "fecioara"?
Aşa ocară n-am paţit nicicând!"

Poezia parodiata:
Adun un fir de pleavă din răzoare
de Adrian Munteanu

Adun un fir de pleavă din răzoare
Şi îl usuc pe-o sfoară de lumină.
Smulg pana mierlei pe un ram vecină
Şi-un strop de rouă jinduind spre soare.

Culeg tăcerea dintr-o zi senină,
Efigia de sub stângace boare,
Un fulg firav din aprigă ninsoare
Ce pe închisa pleoapă se anină.

Cu-mbucătura clipei ce coboară
Lipesc acestea toate, rând pe rând.
Le ordonez conturul într-o doară

Şi rotunjesc fărâma mea de gând.
Înalţ în mine cuibul care zboară,
Dar pasărea n-a apărut nicicând.