Oiţa fără turmă

[Rudy Valentino]

Prin infinit de lacrimi ce-i cad torenţiale,
Oiţa vrea să-noate, să scape de complot,
Nesăţios e lupul, de-i va apare-n cale,
O s-o înghită iute, cu blana ei cu tot...

Oiţa-i hăituită de frică tot mai tare,
Se leagănă ca raţa, cu trupul ei umflat,
Ar vrea să sune iute, să cheme o "Salvare"
Dar celularul "Nokia" de lacrimi e-mbibat...

Peste decorul sumbru se lasă întuneric,
În zare se aude un iepure beţiv
Ce, tropăind din labe, pe trei carari, isteric,
Se drege cu un morcov şi-l ronţăie, tardiv...

Nu-i chip să se întoarcă oiţa  iar la rude,
Tutun nu prea mai este ca să fumeze pipe,
Iar hainele-i bârsane sunt de acuma ude,
O şansă doar mai are:să urle şi să ţipe,

Să urle lung la lună, cât poate de fioros,
Ca un coiot excentric(fost membru de Partid)
Să-ncerce-o ambuscadă, cu behăitu-i gros,
Şi poate-aşa scăpa-va de lupul cel perfid...

P.S:În mine-o întrebare cu colti de lup tot scurmă:
Ce-o face-acuma oare oiţa fără turmă?

[viulian]

Rudy... super poezia, iar finalul m-a surprins de-a dreptu realizand ca... a trecut chiar mai mult de un an de cand sarmana se plimba prin padure singurica.

Tu mai stii ce-a patit oiţa  ?

[Semiramis]

Rudy, într-adevăr, ce-i al tău e-al tău! frumos scris, ai talent.
mulţumesc şi lui Iulian că prin postul lui mi-a atras atenţia şi am citit poezia.
aaa...şi Rudy, nu te extazia,
nu sunt vreo fană de a ta!

P.S. se cere o continuare.

[Rudy Valentino]

Iulian, Semi, multumesc pentru aprecieri (binemeritate dealtfel!)::)Nu m-am gandit la o continuare.Astept  un scenariu pe marginea acestei teme generoase, pe care apoi sa-l transpun, cu maiestria-mi recunoscuta, in versuri!:)

Cu prietenie
Rudy