Mi-ai spart cu ranga erosul aseară,
Cu pamperşii curaţi, am stins lumina,
Credeam, nărod, c-o să-mi găsesc hodina,
La sânu-ţi ezoteric, domnisoară!
Hormonii zgubilitici poartă vina
Că pofta mă striveşte, niagară,
Când umbra ta firavă, de vioară,
Mă-nţeapă cu iluzii, ca albina.
Ostracizat, un vis, printre menhire
Ce străjuiesc popoul tău divin,
M-a răstignit pe cruci în cimitire,
Psihoze vin din urmă, încă vin,
Strângând la piept deşeuri de iubire
Dispar într-un anonimat deplin...
Poezia parodiata:
Există în decembrie o seară
de Adrian Munteanu [Adim]
Există în decembrie o seară
Cu falduri albe, căutând lumina.
Desferecată şi-a învins hodina
Şi-n cugete un timp deplin măsoară.
Uităm, vrăjiţi, neliniştea şi vina
Şi pacea clipei peste frunţi coboară.
Ard ceruri vii în geamăt de vioară
Şi-n mierea tainei au turnat albina.
Când se aştern brocarte de sfinţire
Pe gândul blând, împărtăşit divin,
Şi căi de bronz, prelinse-n nemurire,
Aduc arome de colaci şi vin,
Atunci mă nasc în staul cu iubire
Pentru o stea ce-a coborât deplin.