Intra in birou complet indispus de faptul ca trebuia sa munceasca. O porcarie. De fapt il enerva si ordinea perfecta din Sediu si cea de afara, din Gradina. Ii venea sa-njure. Pana si cu el incepuse sa vorbeasca elevat,ce naiba??? Avea conversatii cu el insusi si toate erau atat de corecte gramatical, stia sa puna virgula unde trebuie. Te pomeni ca intr-o zi o sa-mi spun dvs.?
- Ma cac pe sediu! zbiera asa cu juma de gura si nu prea convins c-ar trebui sa dea glas gandurilor. Oricum ii mai veni putin inima la loc, parea mai dornic de munca. Se duse hotarat spre scaun, citi ceva documente, suna in dreapta si-n stanga, se arse cu tigara, fredona o melodie, apoi afla ca e ziua unei colege. La multi ani si bla bla bla. Manca vreo 3 prajituri cu frisca , destul de gretoase si ia uite ca era 6 seara si era momentul s-o stearga. Cand sa-si ia servieta un pitic gras si chel intra in birou. Era sefu.
- Drac, asta mai lipsea! Gradinarul cel Tanar abia reusi sa stranga intre dinti injuratura.
Robbie Williams, de cativa ani era seful sau, avea chef de vorba. De fapt ii cunostea discursul pe de rost. N-avea nevasta, prieteni, viata lui era Sediul. Munca. Munca. Munca.
- Deja pleci tinere? intreba Robbie cu o mutra uluita.
- Mda normal. E deja tarziu, replica fara chef Gradinarul.
- Draga GCT, dar nu te-nerva. Te pomeni ca-i fi indragostit?
GCT, na ca iar l-a apucat prescurtarile. GCT aka Gradinarul cel Tanar. Hai bre ma leshi??? mai ca-i venea sa-i zica.
- Da sefu, m-am indragostit. Facu o mutra disperata. Nu mai stiu ce-i cu mine. O iubesc, dar simt ca e o iubire imposibila.
- I-auzi, ochii lui Robbie erau rotunzi si mari. Hai spune-mi! La fel ca orice workaholic era ahtiat dupa povesti cu femei, porcoase, siropoase - oricum .
- Lasa sefu, nu vreau sa te -mpovarez cu problemele mele. Nu prea sunt multe de spus. Stia ca asta o sa-l atate rau de tot. Piticu mai ca nu fierbea. He,he acu o sa ia atitudinea aia de batran sfatos, psiholog, si-o sa-si puna chilotii de intelept, sa priveasca direct in inima mea. He,he distractiv.
- Te rog sa nu ma privesti ca pe un superior. Sunt aici ca sa te ajut in orice problema. Ii puse mana pe umar si-l privi in ochi. Aduse si putina inteligenta printre ploape, poate chiar prea multa, era o fiara pregatita sa primeasca cele mai siropoase detalii.
Gradinarul cel Tanar ofta. Isi roti ochii si-i umezi ajutat de eforturile ce le facea ca sa nu izbucneasca in ras. Incepu si sa transpire, era un burete, mustea a telenovela si Robbie exact asta cerea.
- Totul a-nceput acum 3 luni. Era...
- Asaaaa, asaaaa! Hmmm... parca am simtit eu ceva. Sefu lua o mina preocupata.
- A.. a... ih ... nu stiu cum sa-ncep , cred insa ca m-ar ajuta sa ma descarc.
- Normal dragul meu, toti simtim din cand in cand nevoia sa ne deschidem sufletul.
- Cata dreptate aveti, cata dreptate! Ei bine, acum 3 luni de zile m-a izbit. Era o zi obisnuita, sambata singur acasa, nimic nu anunta ce urma sa se-ntample, seara cobora incet. Incepusem sa motai, ma gandeam la faptul ca sunt singur. Am mers in bucatarie, m-am intors si m-am aruncat pe canapea, imi adusesem un borcan cu castraveti. Nu stiu de ce, dar l-am desfacut si-am inceput sa mananc, erau stiti din soiul acela nou de la noi din Gradina. Excelenti, murati, savurosi, mai ca se topeau in gura. OOOOfffffff, mancam castraveti si ragaiam, ma gandeam la viata mea, la singuratate, tristete si ... ragaiam. Gradinarul cel Tanar simti ca e pe punctul sa-l cuprinda o criza de ras, duse mana la ochi, il stranse pe sef in brate si incepu sa hohoteasca.
Lui Robbie nu i se mai intamplase asa ceva, inima ii batea gata sa-i sparga pieptul. Trebuia sa scoata tot din Tanar, sa auda toate detaliile, doar era Sef. O facea ca sa acumuleze experienta, sa devina un fin cunoscator al psihologiei umane.
- Hai gata, gata nu fii copil. Dar daca te ajuta sa versi cateva lacrimi nu e nici o problema. Un barbat adevarat stie si sa planga.
Subiect: Gradinarii (Citit de 6191 ori)
