Cand am citit postul asta mi-am adus instantaneu aminte de o poezie pe care ne-a citit-o profesoara de pedagogie la un curs. Din pacate nu am retinut titlul sau autorul si mi-a fost imposibil sa o gasesc acum...Si totusi se potrivea perfect cu subiectul discutat aici, asa ca nu am rezistat!
Cu precizarea ca initiativa mea nu ascunde nici cea mai mica intentie de a plagia, iata o varianata personalizata a poeziei de care va spuneam.
Va rog sa urmariti sa surprindeti ideea care se desprinde din ea, nu stangacia rimelor sau stilului desuet
Poveste cu un baietelA fost odat’ un baietel istet, frumos, strengar,
Parintii se mandreau cu el ca de-un margaritar.
Era minune de baiat, nici urma de-ndoiala,
Ce astepta cu mare drag sa mearga la scoala.
Veni si ziua mult visata...copii si mame asteptau
Nelinistiti in fata portilor ce scoala ascundeau.
Ce freamat, ce duium, ce emotii simtii baiatul nostru atunci
cand usa se deschise larga si-un coridor lung aparu!
Avea in suflet mari sperante: "Sa vezi ce-o sa ma mai distrez!
Grozav! Ce bine e la scoala!" gandea copilul zambaret.
Intrand in clasa, profesoara, femeie cu pantofi si coc,
il lua de mana intr-o doara si-l puse sa stea pe un loc
Pe primul rand de la fereastra lang-un baiat firav...
"Ciudat" isi spuse baietelul privind in jur degrab’
"E-atat de mare camera-asta...si nu vad nici un joc.."
Colegii lui scanceau cu totii si nu zambeau deloc.
"Eu nu! Tata mi-a spus odata ca baieteii curajosi nu plang!
Dar tresari cand doamna cu pantofi si coc schita un zambet lung
Si scoase un caiet imens de-ndata incepand
Sa strige raspicat nume ciudate rand pe rand.
"Acum vom invata sa desenam ceva frumos"
Le spuse profesoara pe un ton serios
"Ce bine!" isi spuse baietelul pe sub barba
“Scoateti creioane colorate si o foie alba!"
Nimic nu ii placea baietelului mai mult
Decat sa deseneze tot ce ii dadea prin gand:
Copaci, casute, oameni, animale...
Stia de toate sa puna pe foaie!
"Pe semne ca abia acum incepe distractia"
Gandi baiatul fara sa mai poata sa-si ascunda emotia
Si se grabi sa scoata din ghiozdanul lui cam mare
Creioanele noi primite cadou pentru buna purtare.
Bucuros, se apuca sa deseneze de zor
O casa, un caine, un nor..
Cand colo, doamna il opri :
"Stai! Ti-am spus eu ce sa scrii?!"
Copilul facu ochii mari si rosi.
"Vom desena in cele ce urmeaza o floare"
zise profesoara cu un fel de ardoare...
"Grozav!" isi spuse baiatul care stia sa faca flori minunate
mici, mari, colorate, cu frunze sau fara, de toate!
Si se-apuca sa deseneze gradini preaminunate...
"Stati!" spuse profesoara " V-arat eu cum sa faceti"
Si incepu sa coloreze cu creta pe tabla o floare
Cu o tulpina dreapta si mare
Si cu patru petale rosii, egale...
“Asa! Acum desenati si voi una la fel"
Baiatul privi la florile desenate de el,
Privi si la floarea de pe tabla si se gandi
Ca tot ale lui sunt mai frumoase, dar isi aminti
De ce i-a spus mama:
"Sa fii ascultator la ce iti spune doamna!" ...
Si incepu sa faca o floare
Cu o tulpina dreapta si mare
Cu patru petale rosii, egale...
A doua zi le spuse profesoara
C-aveau sa-nvete sa deseneze marea
"Grozav!" isi spuse baietelul.
Stia sa faca valuri multe si mici si mari
Si ascutite, si rotunde, in culori calde sau tari,
Cu pesti de diverse marimi, chiar si stanci!
Indata incepu sa zugraveasca ape involburate, adanci
"Stati! Nu v-am spus cum sa faceti" sari iar profesoara
Si incepu sa deseneze chiar ea pe tabla marea -
O apa linistita, cu valuri mici, egale
Si cu un peste mic si o barca in zare
"Acum puteti sa desenati si voi"
Si baietelul incepu sa faca o mare
Cu apa linistita, cu valuri mici, egale
Si cu un peste mic si o barca in zare...
Si tot asa, zi dupa zi, baiatul cel istet
A-nvatat sa deseneze flori, oceane si-animale...
Apoi, aceeasi profesoara cu catalogul ei cel mare,
I-a invatat pe copilasi litere, cifre arabe,
apoi scrisul in silabe...
Dar iata ca-ntr-o zi, baiatul si parintii lui s-au mutat in alt oras
Iar pe copil l-au inscris la o scoala noua,
Unde o profesoara cu parul lung si ochii gingasi
L-a primit de la-nceput cu urari si voie buna.
Baietelul astepta ca noua doamna sa ii spuna
Ce trebuie sa faca, unde sa se aseze, cum sa stea...
Insa ea nu i-a zis decat sa isi aleaga un loc, oriunde vrea.
Derutat, baiatul s-a dus la un loc de pe primul rand de la fereastra,
Prin care, daca se uita, ar fi putut vedea
Flori de toate felurile intr-o gradina parca regeasca..
"Astazi vom desena!" spuse profesoara
Si un forfot general de bucurie se isca printre copii.
Doar baiatul linistit isi scoase din ghiozdan creioane si niste hartii.
Toti colegii incepura sa faca desene care mai de care mai hazlii
Numai baietelul nostru statea aproape nemiscat
Uitandu-se la profesoara cu-n zambet vadit fortat.
"De ce nu desenezi ?" il intreba aceasta mirata
"Pai...Nu am ce. Astept sa-mi spuneti ce sa fac"
"Uita-te in jurul tau si sigur ai sa gasesti ceva sa-ti fie pe plac!"
Si-apoi doamna se-ndeparta lasandu-l pe baiat ingandurat...
"Ce-o fi vrut sa spuna ?!" se-ntreba atunci baiatul
Si mult s-a intristat cand urmandu-i doamnei sfatul
S-a uitat in jur sa vada ca toti colegii lui erau ocupati cu...desenatul!
"Of! Ei cum de stiu singuri ce sa faca ?! Poate e ceva ce-mi scapa..."
Si-si indrepta privirea mohorata spre fereastra-alaturata.
Acela fu momentul in care, zarind gradina de-afara,
Ii reveni ca prin vis imaginea unor flori minunate
Mici, mari, colorate, cu frunze sau fara, de toate...
Si a unei mari involburate
Cu valuri multe si mici si mari
Si ascutite, si rotunde, in culori calde sau tari,
Cu pesti de diverse marimi, chiar si stanci...
Ochii baiatului sclipira atunci,
Pe obraz i-aparura doua lacrimi prelungi...
Subiect: Cine mai picteaza soarele verde? (Citit de 7064 ori)
