Pictez bolta cu o ploaie de stele alergand
prin izvorul spumegos al curcubeului
Am calcat intr-o baie de culori florale a centrului
Si-am asteptat oglinda nestemata a sufletelor
In statia de metrou
Tarziu am adormit pe plapuma de puf
dupa ce am spalat iubirea de nefericiri
si m-am obisnuit cu sinceritatea
In diferite lumi am fost purtata de iubiri
si pe de-o parte a plouat cu amagiri
in noaptea neagra afumata
Pe umarul cerului a suflat prieteni cu sperante
Ce au curs din paharul vietii peste oras
Acum e liniste si pace peste cladirile curate
Doar ca lipseste nebunia tipetelor de altadata
Povestile soptite de oglinzile de ape in coama lor de spuma
Si sunetul tocit al zidurilor de ploi ce-n umbre se aduna
Si rasul nesatul de farmec ce tace melancolic
unde e chitara ce canta cantece de dor si nebunie?
pasarile colorate cant frumos de ciocarlie?
Ating copilaria iar jocurile fluturilor ma ajung din departare
Un aer inocent imi flutura amintirile albumului in disperare
Mi-e atat de frica sa nu le pierd sa nu le las sa plece
Au stat o viata langa mine,singuratatea nu vreau sa ma inece
E mult prea grea si mult prea trista
Ce pare adesea o actrita
O ocolesc cu masina timpului de vise
si poposesc sub un salcam batran la prima mea iubire
M-am golit de cuvinte doar sangele mai scrie versuri cu fluxuri de iubire
Si ce-i iubirea ?un vrajitor ce respira ce invaluie si ce ascunde
trairile intense si frumoase hartiute rupte de clipe parfumate
Am incercat s-o cantaresc dar in zadar
si nici poetii nu cred c-au reusit
A curs tot sangele si nu mai am pix dar scriu cu fruntea goala
Fara idei fara cuvinte insir versuri pe-o coala
Cu perle de cristal ce bate in fiecare puls a venei
Nu mai stiu cuvinte ma pierd in fundul scenei
Si caut ca un orb o usa de iesire pe jumate inger si pasare jumate
Ma simt inchis in umbre desi am libertate
Papusile cochete privesc ingandurate
La fata mea topita si oase tremurate
Un cal alb ca de lapte ma scapa de tacere
Pe aripi larg deschise si pline de mistere
Calatoresc in ceata printre idei pagane
Si poezia care m-alinta reciproc
E darul meu e arma si scutul meu ceresc
Fara de care poate nu pot ca sa traiesc.
Subiect: Calatoriile sufletului (Citit de 1947 ori)