Problema e destul de complicată. Ne îndrăgostim, adesea, şi din... ambiţie. Ei da, ni se pune... "piticul" pe câte cineva şi nu-l mai slăbim, până când respectiva persoană răspunde sentimentelor noastre. Abia după aceea intrăm la o idee, şi de-aici... "fandacsia-i gata!" (cum ar zice IL Caragiale. Te afli la "răspântie de drumuri". Ai de hotărât: ce faci? Intri în joc serios, sau laşi să se intervadă că eşti un neserios. În fond, serios nu poţi fi decât faţă de tine însuţi, deşi s-au văzut oameni care s-au minţit şi se mint chiar pe ei...
Porneşti în glumă, şi lucrurile se complică, şi nu e bine.
Unii zic că aşa ţi-e scris. Vorbe! Relaţia dintre bărbat şi femeie presupune răspundere personală, dar mai ales răspundere socială, că de-aia lumea-n care trăim e croită prost şi funcţionează alandala...
Concluzia mea ar fi una singură: seriozitate, oameni buni, şi din partea băiatului şi din partea fetei...
Cei ce stau pe margine (în primul rând părinţii, dar şi prietenii), au, şi ei, părerile lor. Adesea e bine să ţinem seama şi de opinia acestora, pentru că dragostea de viitor (sau cu viitor) nu e, în nici un caz, o joacă ce i se poate atribui lui Cupidon, drăguţul...