Paradoxuri...

[Lady Allia]

Pornind de la poezia lui Octavian Paler - "Paradoxul zilelor noastre", am sa va intreb pe voi...cate paradoxuri mai cunoasteti, cu cate paradoxuri v-ati confruntat pana acuma...si cate paradoxuri oare vor mai exista ca sa nu mai fim un vesnic paradox?

.............................................................................................................................

Paradoxul zilelor noastre
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Octavian Paler


"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca

avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta,
dar nu cum sa ne facem o viata.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri,
dar mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc
orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

[Lady Allia]

Am sa incep eu cu paradoxurile mele:

- atunci cand cineva ma intreaba ceva simplu nu stiu sa raspund

- cand trebuie sa raspund la obiect mereu trebuie sa filosofez

- daca un lucru e aproape perfect mai mereu caut sa ii gasesc defecte

- dcu cat imi spune cineva sa nu fac ceva, cu atat mai mult o sa fac

- stiu ca sunt incapatanta, dar nu fac nimic in acest sens

- cateodata oricat de mare e spatiul de lucru nu am loc destul sa ma desfasor

- pot sa tin piept unei hoarde de directori furiosi, dar cand tipa un copil la mine ma pierd

- stau aproape non-stop in fata calculatorului si ma plang ca nu am timp daca trebuie sa cumpar o paine

- daca cineva se afla in mijlocul unui pericol ma bucur in subconstientul meu ca nu am fost eu

- desi sunt langa trecerea de pietoni ma gandesc mereu ca mi-ar place sa trec pe langa ea

- desi semafoarele sunt pe rosu mi-ar place sa calc acceleratia

- cand trec pe langa un om care repara masina in loc sa ma gandesc sa il ajut as vrea sa il inchid in portbagaj ( )

- ma simt mai aproape de Dumnezeu stand pe o banca in parca decat intr-o biserica

- cand mi-e foarte somn nu pot sa adorm

- nu imi place sa vad ca se taie copacii, dar am in casa numai scaune de lemn

- adun toate tampeniile, dar niciodata nu gasesc ce imi trebuie

- cand este vara mereu astept sa vina iarna si viceversa

- pot vorbi fara sfiala cu majoritatea, dar cand il aud pe iubitul meu ma fastacesc


....si o sa mai revin...

[ONLY DESIRE]

Majoritaea lucrurilor pe care le-ai enumarat tu,allia mi se intampla si mie...dar dintre toate unul singur mi se pare de-a dreptul paradoxal si nu reusesc sa inteleg de ce se intampla(e posibi sa fie ceva de ordin psihologic):de ce cu toti ceilalti pot discuta orice si majoritatea persoanelor cu care vorbesc imi spun ca sunt desteapta,ca sunt o fire deschisa cu care se poate discuta orice...iar cu El nu pot spune doua cuvinte inteligente;imi ies din gura numai fraze tampe,fara nici un inteles si uneori simt ca e un gol imens in mine mea,pur si simplu nu pot spune nimic..tac.