La colturile vietii,
Pavate cu amar,
Se nasc mii de ambitii,
Eu sunt la un hotar.
Prin ploile spurcate,
Imi scald un singur dor,
Dar stau si vand pacate,
Le ambalez cu spor.
Pe harta fericirii,
Sunt doar un norisor,
Culoarul implinirii,
Ma cheama, dar eu mor.
Un papusar ma-nteapa,
In coaste, in zadar,
Caci matca mea e stearpa,
Iar stupul fara har.
Dar vai... ce nebunie,
Imi tropaie timpanul,
Se sparge paravanul,
E rost de veselie... O prostie.