Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

[sarrazinul]

Ion Minulescu
--------------------------------------------------------------------------------
Celei care minte

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori

[motanel]

Ploua cu vise - Pavel Corut


Ploua cu vise peste noi
Şi fulgerau străvechi dorinţi,
Tuna ca-n vremea de apoi:
Să nu te mint, să nu mă minţi...

Ne preschimbase ceru-n sfinţi,
În legea neamului dintâi
Să nu te mint, să nu mă minţi,
SĂ mai rămân, să mai rămâi...

[sunshine]

"Vremea le sterge pe toate si-a trupului lipsuri de-asemeni;
           Ceea ce a fost un cusur va inceta de a mai fi
           Dar si cand este il poti micsora;de e vorba de-o fata
           Neagra la piele, catran, oachesa, poti s-o numesti
           Este sasie? cu Venus e-asemeni; roscata, cu Athena;
           Piele si os daca e, trasa, sa-i zici , prin inel.
           Este bondoaca? vioaie-i vei spune : de-i grasa, voinica;
           Da la oricare cusur numele bun, potrivit."


                                       Ovidiu-"Cele mai frumoase poezii"- fragment

[orhideea albastra]

La adio, tu
(Vasile Seicaru)
"1.Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici n-o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

R: Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu,
       La adio tu.

2.De ce sa-ti spun la revedere
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

3.Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

4.Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit."

[orhideea albastra]

 Tudor Gheorghe- Dorul calator

"Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mi-e teama ca-nghetat, dorul..

Dar s-a-ntors la saptamana, dorul
Cu trei flori de gheata-n mana, dorul
Jumatate nins cu nea, jumatate viorea
Parca leganat de-o stea, dorul...

Partea jumatate ninsa, dorul
S-a topit de steaua-ncinsa
Si din dorul calator a ramas doar dorul dor
Numai lacrima si zbor, dorul...

Mi-a fugit dorul de-acasa, dorul
Cat a fost vremea frumoasa, dorul
Si-a fugit cam dezbracat
L-a prins vremea rea plecat
Si mï-e teama ca-nghetat, dorul.."

[valentina]

               DACA...(RUDYARD KIPLING)
Dacă te poti stăpâni, când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul repros, cu liniste sfântă,
Dacă-ti păstrezi, în virtute, credinta si-ncaleci sfiala,
Când se îndoieste de tine multimea, si-ti ierti îndoiala ...
Dacă astepti cu nădejde si nu te răpune-asteptarea,
Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,
Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păsesti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură ...
Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri mărete renunti să-ti faci teluri prezise,
Dacă cuvântul, izvor de ispite si cruntul dezastru,
Nu-s pentru tine oprelisti, nici vâsle in drumul spre astru ...
Dacă suporti să auzi, despre spusele tale cinstite,
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
Dacă din opera s-au ales doar ruine si spatii,
Singur, cu scule stricate, de poti s-o refaci, din fundatii ...

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o sansă, avutul,
Poti să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată ...
Dacă superb prin vointă fortezi, când îti vine sorocul,
Inima, capul, tăria, să nu îsi astâmpere jocul
Gol de puterea vietii, urmându-ti destinul spre tinte,
Tare, cu vrerea din tine, ce-ti spune mereu înainte! ...

Dacă multimilor poti să vorbesti cu deprinderi egale,
Dacă, constant, îti păstrezi modestia si-n cercuri regale,
Dacă esti vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toti îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire ...
Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen si mare
Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,
Tu, peste toti vei răzbate : om al puterii depline !


----------------------------------------------------------
IMNUL VIETII

Viata este singura ta sansa - ia-o in serios!

Viata este o frumusete - admir-o!

Viata este o bucurie - savureaz-o!

Viata este o provocare - raspunde!

Viata este un vis - adu-l la realitate!

Viata este o datorie - indeplineste-o!

Viata este un joc - joaca-l!

Viata este un pret - pretuieste-o!

Viata este o avere - foloseste-o!

Viata este dragoste - daruieste-o!

Viata este un secret - dezleaga-l!

Viata este o promisiune - infaptuiete-o!

Viata este un necaz - invinge-l!

Viata este un cantec - canta-l!

Viata este o batalie - lupta!

Viata este o aventura - accept-o!

Viata este o recompensa - merit-o!

Viata este viata - TRAIESTE-O! (Maica Teresa din Calcutta

[valentina]

Îţi simt îmbrăţişarea
Cuminte şi duioasă
Şi gura ta fierbinte
Pe gura mea o simt
Iar eşti azi lângă mine
Lumina mea frumoasă
Şi-mi cântă iar salcâmii
Cu legănări de vânt.


Şi doru-mi se răsfiră
Ca valurile mării
Ca să-ţi cuprindă trupul
În albe-mbrăţişări
Şi peste cerul candid
De-atâta frumuseţe
Pun degetele-mi plânse
Să cânte noi visări.


Şi tu, cu ochi de rouă
Vei asculta iubirea
Cum cântă la vioara
Tocită printre vremi
Vei strânge-n braţe macii
Ce n-au ştiut rodirea
Şi învăţa-vei cântul
Cu care să mă chemi.


Dă-mi mana ta prin iarna
Şi toamna care vine
Să împletim din frunze
Cămăşile de dor
Să-mi spui apoi cuvântul
Ce clocoteşte-n tine
Şi în tăceri mă lasă
Cu cântecu-mi de dor.

Leonid IACOB
10 iunie 2008
   e scrisa de cel de mai sus,insa mie imi place enorm.E superba.

[valentina]

MISTERE


de NICOLAE IORGA

Ploi de stele
Taie cerul,
Şi misterul
Duc cu ele.

Mii de gânduri,
Stele clare,
Năvălind din depărtare,
Pier în rânduri.

Vieţi ce nu vor să revie
Lumineaz' o biată clipă,
Trec pe-a clipelor aripă
Pe vecie.

[Strumfita]

[poem]   Magda Isanos Eu nu regret

Eu nu regret povestea de iubire,
dar e nespus de trist si de ciudat
sa simti c-asemeni unui fir subtire
ceva frumos din tine s-a sfarmat.

Si nu mai stiu anume ce, si-anume cand,
caci toate ca-ntr-un vis s-au petrecut
de-ti vine sa pornesti, de altii intreband
de-au fost aievea cele ce-au trecut.
[/poem]

[Strumfita]

[poem]   Magda Isanos Sarută-mă

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
[/poem]

[Strumfita]

[poem]   Magda Isanos Murim... ca mâine

E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.[/poem]

[valentina]

   Dorinţa ta-i atât de vie
că-n tremur florile se frâng
şi-mi vine iz de iasomie
din ochiul drept
din ochiul stâng
şi lumea-i oază de lumină
în care nopţi se zvârcolesc
când tu,
cu degete de rouă
pe frunte-mi treci
s-o răcoresc.
Tu-mi eşti
o tainică grădină
spre care alerg înfiorat
să sorb iubirea
ce se-anină
pe al tău chip îngândurat.
Hai, vino
şi îmi dă cuminte
parfumul primei sărutări
a zilei care se trezeşte
cu gene somnoroase-n zări
Şi lasă-mă
s-alint pe frunte
rebelul fir şi să-l sărut
Apoi mă lasă-n adormire
ca ieri
ca azi
ca de demult.
Şi tu să mă priveşti prin gene
şi mâna pavăză să-mi pui,
hai vino,
te aştept, iubito,
să-mi dai sărutul cel dintâi.

Leonid IACOB

   unii oameni au asa un dar,de a te face sa vibrezi,sa uiti,sa plangi,sa citesti doar cu sufletul...si aici sunteti asa multi care scrieti asa frumos...va citesc cu drag si chiar va iubesc pe voi ca oameni.Pentru ca asemenea cuvinte curg din inima de om frumos...

[George Ene]

       ETERNĂ, FEMEIA
   
       de Rudyard Kipling
  (1865-1936, scriitor englez,
      Premiul Nobel, 1907)

Când ţăranu-n Himalaya
Întâlneşte ursu-n vale
Ţipă să-nspăimânte fiara,
Care-i fuge-ades din cale.
Dar ursoaica de-o-ntâlneşte
E pe dată sfâşiat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Când temutul cobra simte
Pas de om în drumul său
Se fereşte la o parte,
Făr-a-i face nici un rău.
Dar şerpoaica niciodată
Tot la fel nu s-a purtat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Prin prerii, predicatorii
Se temeau îngrozitor
De femeile indiene
Şi de răzbunarea lor.
Mult mai mult ca de războinici
De femei s-au spăimântat,
Căci femeia-i totdeauna
Mult mai rea ca un bărbat.

Doar bărbaţii, şerpi sau fiare,
Chiar sălbatici uneori,
Pot fi, după-mprejurare,
Blânzi sau îngăduitori:
Râd de-o glumă piperată
Ştiu de milă, de-ndoială,
Cad, spre furia femeii,
Cu duşmanul la-nvoială,

Dar femeii, care luptă
Pentru copilaşii ei,
Mila, gluma şi-nvoiala
N-au nici sens şi nici temei.
La simţirea-i dură ţine
Şi nu ştie de porunci:
Vai de-acela ce cutează
Să o-nfrunte, căci atunci

Când îşi apără bărbatul
Şi copiii, mânioasă,
Se-ncleştează-n luptă dârză.
Ca ursoaica fioroasă
Muşcă;-ntocmai ca şerpoaica
Are colţul veninos -
Ca femeile-indiene
Smulge carnea de pe os…

Şi-uite-aşa, când vânătorii,
Toţi bărbaţi, se întâlnesc,
De femeie ca de fiare
Plini de groază povestesc.
Toate multele păţănii
Îi crucesc cu-adevărat,
Ca dovadă că femeia-i
Mult mai rea ca un bărbat.

Iar când drepturile-şi cere,
Că e simplă ori baron,
Arde ca o torţă vie
După sfântul ei canon:
Ca să nu apună spiţa,
Trebuie neapărat
Ca femeia să se poarte
Mult mai dur ca un bărbat!

               Traducere proprie,
               George E. (Steph)
                        1986

[RUDY]

Un vis de nouă milimetri   
de Radu Stefanescu
 
Ca glonţu' în acvariu anii
îmi trec rotind, nu lasă urme,
doar glezna-mi scârţâie din sârme,
şi-mi cântă sub podea varanii,

printr-un ventil uitat de Kafka.
Mai urc pe şesuri câte-o treaptă,
mai bat un cui. În cer m-aşteaptă
acari semnalizând cu şapca

spre-alcoave colcăind de roabe
când dorm în rame mucenicii,
şi-n berării de-argint, amicii
cu cont deschis la bar... Quien sabe.

Dar pân'atunci mai dau la peşte
când trec tramvaie cu nisetri,
şi-ascult în talpă cum îmi creşte
un vis de nouă milimetri.
 

[Switty]

NICHITA STANESCU - Cantec

E o întâmplare a fiintei mele
si-atunci fericirea dinlãuntrul meu
e mai puternicã decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâsnesti într-o îmbrãtisare
mereu dureroasã, minunatã mereu.

Sã stãm de vorbã, sã vorbim, sã spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dãlti ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mã, fericire, in sus, si izbeste-mi
tâmpla de stele, pânã când
lumea mea prelungã si in nesfârsire
se face coloanã sau altceva
mult mai înalt, si mult mai curând.

Ce bine cã esti, ce mirare cã sunt!
douã cântece diferite, lovindu-se, amestecându-se,
douã culori ce nu s-au vãzut niciodata,
una foarte de jos, întoarsã spre pamânt,
una foarte de sus, aproape ruptã
în înfrigurata neasemuita luptã
a minunii cã esti, a-ntâmplãrii cã sunt.



NICHITA STANESCU - Poem

Spune-mi, dacã te-as prinde-ntr-o zi,
si ti-as sãruta talpa piciorului,
nu-i asa cã ai schiopãta putin dupã aceea,
de teamã sã nu-mi strivesti sãrutul ?...